Festivalurile nu sunt simple concerte. Festivalurile sunt concepte.
Articolele despre un festival mereu sunt scrise din fața scenei, din fața porții de intrare ori după ce porțile s-au închis. N-am dreptate? Mereu oamenii află povestea festivalului după ce s-a întâmplat, citind-o într-un articol, aflând-o de la un prieten sau dându-și filmul în spate, aranjându-și gândurile în ordine, pentru a scrie propria poveste. (asta se întâmplă în cazul în care ai participat la acel eveniment).
Dar nimeni, sau puține sunt situațiile când viitorului participant i se prezintă povestea din spatele scenei, i se explică de ce anumite locuri de pe tărâmul festivalului arată așa, care le este povestea, de ce arată afișul așa și nu altcumva. Astfel m-am gândit că dacă tot sunt voluntară într-un festival deja de un an, ar fi o provocare și o plăcere (sper!) penru viitorii participanți să afle câte ceva din spatele cortinei. Festivalul despre care vă voi vorbi astăzi este PLAI Festival. Acest festival a ajuns să-și serbeze anul acesta a XI-a aniversare, ajungând astfel să fie un festival emblematic pentru Timișoara și pentru iubitorii de world music.
Când se întâmplă? 9-11 septembrie
Unde? Muzeul Satului Bănățean
Cum se intră? Pe bază de bilet: 50 lei/ zi, abonament: 110 lei
Cum începe întreaga poveste?
După multe ședințe, selfie-uri reușite pătate de zâmbete, se ajunge pe ultima sută de metri, echivalent cu ultima lună înainte de a se da startul distracției și a muzicii bune.
MIC GHID PENTRU A XI-A EDIȚIE
- Afișul este realizat cu mult drag de către Livia Coloji.
- Cântăreții care vor urca pe scena de world music sunt
- artistul rezident: Fantome
- vineri: Milky Chance
- sâmbătă: Aziza Brahim
- duminică: Marinah y Chicuelo
Noutatea acestei ediții este ziua 0. Aceasta va fi ziua de joi, 8 septembrie. În această zi accesul se face doar pe baza abonamentului PLAI. În această zi pe Scena Mare Joss Stone va susține un concert inedit si PLAI devine soul.
Ediția a XI-a aduce cu ea mici surprize, păstrându-și din farmecul cu care organizatorii i-au obișnuit pe participanți. Se vor păstra toate ariile (joacă, cultură, mâncare, after party), dar vor fi prezentate într-o nouă manieră, care se speră să aibe o reacție pozitivă asupra publicului. Accesul în incinta festivalului va fi asemenea anului trecut, marcat de o poartă cu stil arhitectural deosebit.
Ceea ce este fain la PLAI este faptul că este 100% făcut de voluntari. Acest lucru poate abstract sau chiar utopic, dar adevărul este altul. Acest festival este o poveste, o provocare, un vis care se îndeplinește cu ajutorul tău, indiferent dacă ești voluntar ori participant. Nu se adresează publicului țintă, ci oamenilor de pretutindeni. Nu e pentru tine, ci pentru noi. Anul acesta am decis ca festivalul sa scoata in fata faptul ca #plaiepersonal.
Pentru mine festivalul PLAI a căpătat un alt înțeles după ce am fost un an voluntară și am văzut cum ia naștere această poveste. Am văzut cum un teren populat de case țărănești, poteci și gazon, s-a transformat într-o curte în care s-au întâlnit culturile lumii, s-au legat prietenii și s-a dansat din tot sufletul în fața scenei, indiferent de vreme sau vârstă.
Uneori te întrebi de ce un festival ți se pare reușit. Primul impuls ar fi să spui că datorită muzicii care umple aerul de ritmuri cunoscute și dragi ție. Dar asta ar fi doar ambalajul. Un festival este unul reușit, dacă te face să vi și înaintea concertelor să îi populezi aleile, dacă te face să mai rămâi întins într-un hamac și după încheierea concertului, gândindu-te la acea seară. Festivalurile nu sunt simple concerte. Festivalurile sunt totul sau nimic. Nu se raportează la bilet de zi ci la abonament. Nu se adresează publicului țintă, ci oamenilor de pretutindeni. Nu e pentru tine, ci pentru voi. Cu toate că ediția a XI-a a festivalului PLAI propune un hashtag interesant: #plaiepersonal.
Festivalul PLAI mereu a fost personal. Mereu a fost povestea mea înaintea începerii școlii. Mereu a fost încheierea vacanței de vară cu zâmbetul pe buze. Ediția aceasta va fi ultima care se va încadra în această categorie- “ultimul zâmbet înainte de începerea școlii”. De aceea îmi propun să o fac o ediție inedită.