Azi este 23 aprilie 2016. Ieri – ieri a fost 23 aprilie 1616. Sau să fi fost alaltăieri această dată importantă? Ce îmi este ieri, ce îmi este alaltăieri, când adevărul e la 400 de ani distanță! Anul acesta este anul dedicat dramaturgului și scriitorului britanic, pe al său nume William Shakespeare. Deși mie una îmi vine greu să cred că timpul zboară atât de repede, parcă pe nesimțite, imi arunc privirea asupra unei cărți semnate de acest dramaturg și o deschid exclamând cu melancolie în glas:
O clipă chiar cuprinde multe zile. – Romeo si Julieta
Parcă azi era 23 aprilie 1564, iar omenirea pe nemeritate se alegea cu un viitor dramaturg, scriitor și om de cultură, care urma să pună Marea Britanie pe harta culturii, iar o revoluție literară își făcea simțită prezența. Fiecare dintre personajele lui este un conducător de generație, o tipologie, un șablon pentru viitoare personaje de hârtie.
Ex. Romeo și Julieta – tipologia îndrăgostitului, omului tânăr, care ar sacrifica orice pentru dragostea la prima vedere. Această tragedie prezintă o dragoste interzisă, specifică celor tineri, bazată pe ideea: totul, ori nimic. Aceste două personaje, în ziua de astăzi, au ajuns să fie scoase din contextul inițial, primind un înțeles general – cel de îndrăgostit, care ar sacrifica orice pentru persoana iubită.
Iubirea se conjugă cu ura, viața se termină cu moartea, emoția se înlocuiește cu tristețea, iar rațiunea merge mână în mână cu nebunia. Astea sunt ingredientele celor mai cunoscute piese de teatru shakespeare-iene – Romeo și Julieta, Titus Andronicus, Othello, Hamlet și lista poate continua.
Dar totuși, de ce acest scriitor nu a fost niciodată marginalizat, el trăind fiecare an, pe buzele și în sufletul cititorilor?
Răspunsul este simplu și în strânsă legatură cu un protagonist al unei tragedii semnate de el – nu degeaba se spune că personajele sunt măști ale scriitorului, ele fiind conturate în jurul personalității acestuia. Asemenea fantomei din tragedia intitulată Hamlet, William Shakespeare, încă plutește pe de-asupra oamenilor, luminându-le mintea și deschizându-le sufletul cu ale sale opere de geniu. William Shakespeare este regele danemarcei, care îl ajută pe Hamlet (cititorii zilelor noastre) să elucideze misterul morții. În ziua de astăzi moartea scriitorului prinde un sens metaforic, moartea acestuia fiind doar o jertfă pentru omenire, pentru cunoaștere, pentru literatură. Se spune că dacă întreaga muzică ar fi ștearsă, rămânând doar melodiile lui Bach, întreaga muzică s-ar putea rescrie. Dar despre britanicul scriitor nu s-ar putea spune același lucru?
Acum, în era tehnologiei, consider că avem o mare nevoie de cultură. Oamenii au nevoie să se distanțeze de prelungirea urechii – telefonul, iar de cea a degetelor – laptopul, înlocuind peisajul digital, cu cel cultural. Să inviți un om la teatru în zilele noastre poate fi considerat o raritate, bazaconie, dar cu toate acestea, un pic de nebunie nu-i strică nimănui.
O beznă totală. Lumină. Scena capătă forma de labirint: ziduri transparente, perdele negre. Joc de lumini, de forme și modele. Acesta a fost tabloul ce mi s-a conturat de la un balcon al salii Teatrului National Timisoara, într-o zi ploioasă de marți. În următoarele trei ore urma să ia naștere personajele de hârtie, a tragediei Hamlet de William Shakespeare, făcându-și jocul în fața unui public al secolului al XXI-lea. Rareori pot spune că o inscenare moderna a unui text consacrat îmi provoacă un sentiment de bucurie și admirație față de ceea ce văd pe scena unui teatru. Poate a fost din cauza actorilor, poate din cauza îmbinării între piesa de teatru și musical sau poate a fost din cauza unui motiv încă nedepistat. Cert este că de mult visam la un astfel de eveniment, iar visele se îndeplinesc. E frumos să vezi diferite ramuri ale artei care se îmbină și crează ceva nou și inedit.
Hamlet in regia Adei Lupu Hausvater este o piesă antrenantă care îmbină vechiul cu modernul, combinând muzica folclorică semnată Subcarpați cu două piese hit – Ready or Not si Let it be. Această piesă de teatru este o lecție de viață despre lumea actuală, despre unicitatea individului într-o lume în care șablonizarea e la mare putere. Aceste detalii au fost inserate cu mare atenție între scenele definitorii pentru această piesă de teatru, care este creionată pe șablonul inițial, dar adaptată la publicul secolului acesta. Astfel, și dacă te numeri printre iubitorii variantei inițiale, poți încerca să vizionezi și această piesă, ea păstrându-și încă conturul inițial. Viitoarele reprezentații vor avea loc în data de joi, 9 iunie și joi, 23 iunie.
p.s. Ia-ți bilet din timp! Nu de alta, dar ar fi păcat să pierzi o piesă bună care se joaca pe scena Teatrului National din orasul tău! 😊
One thought on “400 ani de teatru”