[teatru] 66 de minute

Tot ce se întâmplă, s-a mai întâmplat! Toată existența noastră se rezumă la 66 de minute. Șase minute de familiarizare cu peisajul. O oră de poveste. O viață de înțeles… că istoria după ce o scrii, trebuie să o recitești. Dacă sari peste pasaje, acele pasaje nu vor dispărea, ci vor ieși dintre coperți și ți se vor proiecta pe retină, vor inunda pământul, cu prețul ultimei guri de aer.

Shakespeare, Sonnet 66 – omenirea a trăit 66 de minute și apoi a reînceput

Duminică am urmărit istoria, realitatea și viitorul simultan. S-a jucat Shakespeare, Sonnet 66 în regia lui Kokan Mladenović. Am fost întâmpinată ca oamenii din lagăre, pardon, ca un individ al secolului al XXI-lea. Am fost însemnată cu un cod. Diferența dintre comunismul văzut în filmul Cel mai iubit dintre pământeni- Marin Preda și primirea în sala de teatru a fost faptul că numărul 55443 nu se citea 55, 44, 3, ci 55 de mii 443. Beznă. Lumină pe scenă. Beznă în minte. S-a dansat epuizant. S-a difuzat pe canalul ÎNTREAGA LUME concursuri 100 km garduri, țările gazdă fiind Germania, USA, Rusia. A plouat uscat, fără lacrimi- cu bani și copii.

Un om este mai atent la banii lui decât la principiile sale. – Ralph W. Emerson

Omul conducea obiectele. Banul conduce omul. Am fost invitată de un domn să iau bani dintr-un craniu de om. Am fost. Invitată. Să iau bani. Nu să fur, ci să iau o monedă din craniul unui schelet de om. Nu am vrut. Mi s-a pus în poală banul și apoi domul a plecat la alte “victime”.

Cine era acel domn? Era evreu sau om de afaceri? Era om. Tu ai fost prostit. Cum? La primul om i-a dat acel ban cu 0.6%, apoi 6.6% apoi 66.6% ca apoi cu o eleganță mișelească, să șteargă punctul. Comisionul: 666%. Era Mefisto. Om de rând căruia nu-i place să stea la rând. El rupe rândul. Rupe bara. Cartea o vor scrie alții.

Datoria tineretului este de a soma corupția. – Kurt Cobain

Mi s-a aruncat un copil. Mie si altora. Erau toți la fel. Toți albi, îmbrăcați în uniformă, fără mimică și fără emoție. Erau obiecte. Erau obiecte și dacă nu erau făcute din cauciuc. Doamna de lângă mine mi-a dat mie copilul ei: “viitorul copiilor, al vostru, de mult nu mai este în mâna noastră! Viitorul vostru depinde de voi! Voi veți alege. Voi veți suporta!”

Dacă aș rămâne silențios, aș fi vinovat de complicitate. – Albert Einstein

Spectacolul este asemenea lumii. Este rotund ca și pământul, dinamic și gălăgios, ca lumea și cu substrat ca un om-ceapă. Spectacolul prezintă sinteza lumii înconjurătoare. A doua parte a spectacolului se joacă în fața unei hărți a lumii. Actorii invită la meditație spectatorii. Îi provoacă. Îi scot din zona de confort, pentru a se trezi, a realiza că lumea nu e sinonimă cu prezentul. Lumea e atemporală. Ea a existat cu sau fără oameni. Lumea e decorul, oamenii (se) regizează.

Epilog

Într-o țară fără copaci, fără păduri, ecoul se propagă mai repede. Într-o țară cu apă murdară, peștele a murit de mult. Oricum era mut, ce rost avea? Într-o țară în care … politica m-a reînvățat că oamenii sunt totul, când nimic (corect) nu mai există.

[La sfârșit omul nu a fost spânzurat. Nu trebuia să fie. El și-a dorit. Și-a încolăcit funia în jurul gâtului, peste bărbie și urechi. A dispărut. Stătea cu picioarele pe pământ.- sfârșitul spectacolului]

Ilustrație: Picus Viridis