„Nu trebuie să arzi cărţi ca să distrugi o cultură. Ajunge să faci ca lumea să nu le mai citească.” – Fahrenheit 451, Ray Bradbury
E ciudat cum totul în lumea asta nu este întâmplător. Nu începe să plouă, doar pentru ați face în ciudă că ai uitat să îți iei umbrela cu tine, ci pentru ați arăta curcubeu. Cartea aceasta mi-a propus-o tata. El a citit-o în iarnă și mi-a spus că dorește să o reciteasca. „Dar de ce ți-a plăcut? Despre ce este vorba?”, întreb eu curioasă. „Povestea propriu-zisă e banală, trebuie să înțelegi substratul.”, veni din partea tatălui răspunsul. Cu așa o reclamă sigur nu îți vei vinde elefantul, mă gândeam eu, dar cum recent profesoara de română ne-a propus un nou proiect „Lectura săptămânală”- în fiecare săptămână un elev trebuie să prezinte o carte citită- m-am gândit să citesc ceva nou, în loc să povestesc din amintiri o altă carte. Noua provocare purta numele: Fahrenheit 451.
Rezumat:
Întreaga distopie este centrată în jurul personajului principal, pompierul Guy Montag, căruia i se conturează, cu fiecare gest sau replică, evoluția sa ca individ- din neom ajunge om. Narațiunea începe cu întâlnirea pompierului cu o tanără de 17 ani pe nume Clarisse Mcclellan. Aceasta este o idealistă atrasă de activitătile intelectuale. Ne mai întâlnind o astfel de persoană, Montag este atras de felul de a fi al tinerei. Intriga acestei narațiuni se ascunde în spatele replicii Clarissei: „Înainte să arzi o carte o citești?”. Această replică împreună cu incendierea casei unei bătrâne, provoacă o schimbare enormă în sufletul pompierului. În paginile ce urmează cititorului îi este prezentat umanizarea protagonistului și drumul spre cunoasterea de sine.
Citate:
„Odinioară, cărțile interesau câțiva oameni, risipiți ici, colo. Le dădea mâna să fie altfel decât ceilalți. Lumea era încăpătoare, dar după aceea, lumea s-a umplut de ochi, de trei ori, de patru ori. Filmele și radioul, revistele și cărțile au devenit toate o apă și-un pământ, un fel de pap făcut după aceeași rețetă.”
„Cât mai multe cărți cu poze, cât mai multe filme. Și din ce în ce mai puțină hrană pentru minte. Nerăbdare generală. Șoselele din ce în ce mai ticsite de mulțimi îndreptându-se undeva, undeva, undeva nicăieri.”
poza: https://i.imgur.com/dAtLUlI.jpg