Emigma este a doua carte a scriitorului Antoni Casas Ros, prima intitulându-se Teorema lui Almodovar, ea putând fi considerată asemenea unei autobiografii ficţionalizate. Enigma este romanul unui scriitor care este la rândul său o enigmă, trăind exclusiv în şi prin textele sale.
Nimeni nu l-a văzut pe Antoni Casas Ros, nici chiar editorul său de la Gallimard. Victimă a unui accident de maşină în urmă cu cincisprezece ani, chipul i-a rămas pe veci mutilat. Mulţi au susţinut, din pricina misterului care îl însoţeşte permanent, că Antoni Casas Ros ar fi de fapt un autor fictiv.
Casas Ros este unul dintre acei „realişti care comunică cu ceva mai vast decât ei înşişi”: literatura, fantasticul, infinitul plăcerii senzuale. Seducţia jocului de posibilităţi din Enigma este atât de puternică încât am putea să credem, alături de personajele romanului, într-o salvare prin literatură.
– Le magazine littéraire
Engima este o carte care gravitează în jurul descrierii, fiind caracterizată de puternice introspecții și de acțiuni vagi, care se întrepătrund cu un amalgam de trăiri, sentimente și reacții față de anumite evenimente definitorii pentru fiecare individ. Această carte, nu îți dă impresia de roman clasic. Cu timpul, deși ție îți sunt prezentate doar pasaje din viața celor patru protagoniști, impresia lăsată este de o conexiune strânsă între tine și ei, asemenea unei prietenii vechi. Contrar altor cărți unde ai senzația că timpul se dilată cu fiecare frază, în această capodoperă a scriitorului Antoni Casas Ros, timpul prinde un tact alert. După o perioadă de meditație asupra complexității cărții, realizez de unde a prins rădăcini, această idee de cunoaștere de mult timp între mine și cele patru personaje: fiecare personaj oglindește un tip de caracter, de om, de om cu care involuntar covietuiesti, vorbești sau îl admiri. Dar pentru a avea o imagine mai clară a celor redate mai sus, invit în scenă, sub o lumină difuză (deoarece identitatea fiecăruia stă pe alocuri sub semnul întrebării, enigmei), cele patru personaje:
Naoki, Zoe, Ricardo, Joaquim
Joaquim – este profesor de literatură la facultate și scriitor ratat în timpul liber. Enigma e a lui, după cum ne dezvăluie încă de la primele pagini. Finalurile cărților îi provoacă lui Joaquim o displăcere, fapt pentru care el merge prin librari, distrugându-le finalul.
Naoki – este studentă și trăiește în Barcelona. De origine este japoneză, ceea ce parcă ar trebui să îi justifice, comportamentul. Preferă lumea văzută în alb negru, astfel cumpărandu-și niște ochelari speciali care o lăsau să vadă lumea monocolor, gândește în fraze muzicale și poeme și nu vorbește. Ascultă până la dizolvare o lucrare muzicală numită Enigma Variațiuni.
Zoe – este studenta lui Joaquim, ea însăși cu aspirații scriitoricești. Ea este singura care va avea o relație amoroasă cu fiecare dintre celelate personaje, amanta ei devenind Naoki. În timpul liber este chelneriță într-un bar de pe plajă. Enigma este și a ei, așa vrea să își denumească primul roman.
Ricardo – este un asasin poet.El este angajat să ucidă oameni, iar obiceiul său este să le și recite o poezie înainte. Ca oricare alt personaj, visul său este să fie publicat; prima lui culegere de poeme se cheamă Enigma Variațiuni.
– Este o idee absolută extraordinară, dar a o realiza este artă, artă adevărată, un act mai profund decât ar părea în realitate nu există două cărți asemănătoare și chiar o carte deja citită pare la o nouă lectură cu totul alta.
Rezumând superficial acest roman ar suna astfel:
Patru artiști, de sexe opuse și cu înclinații diferite, devin pe parcursul cărții amanți. O cronologie a întâmplărilor se poate face simțită numai de la mijlocul cărții, moment în care cititorului îi sunt definitivate personajele și relațile dintre acestea. Ultima pagină a romanului lipsește.
Acest lucru poate fi văzut drept o metaforă. Scriitorul își aruncă în brațele personajului principal, Joaquim neplăcerile și neajunsurile, atfel că Joaquim devine totodată un narator omniscient, omnipotent. Displăcerea finalurilor cărților din librari se oglindește și în finalul cărți scriitorului, lăsând cititorul în suspans, ridicându-i cititorului un șir de întrebări pertinente.