Bookfest: Introspecțiile unei amatoare de cărți

La târg de carte se vinde carte pentru a se citi apoi. Eu am vândut carte pentru a citi oameni. Cartea s-a citit pe ascuns, între doi clienți și o lansare de carte. Am înșelat cartea de pe noptieră cu Introspectiile unui cocoș – Dani Corban. Mi-am permis o aroganță. Credeam că amorul va dura trei zile, dar m-am înșelat. Lectura nu ajuns la punctul final. Dar cea de-a VII-a ediție a festivalului Bookfest, da.

Festivalul de carte este un eveniment care aduce oamenii împreună. Cei din domeniu petrec o altă zi în compania colegilor, iar cei cu un gol în rafturile bibliotecii, și-l peticesc cu un braț de cărți. Mereu m-am întrebat ce-i împinge pe oameni să achiziționeze o carte. Care e momentul “aha, asta este”?

În alți ani, oamenii mă citeau pe mine. Anul acesta am schimbat frontul, iar din spatele unei mese, am analizat publicul de carte. Când îmi vorbeau le priveam ochii. Ei îmi decodau vorbele. Unii îmi povesteau despre vise și semnele care i-au împins să cumpere o carte. Alții lăudau coperta, fiind totuși conștienți că o carte nu se judecă după copertă. Părerile erau împărțite. Unii invocau spritualul, alții materialul, vizibilul. Imprevizibil, nu-i așa?

Arată-mi ce vrei să cumperi pentru a-nțelege cine ești. Spune-mi ce te-a împins să alegi această carte și-ți voi spune cum ești. Cartea vinde băutură sau berea vinde cultura?

Pe principiul că nicio întrebare nu este greșită, răspunsul ar fi concluzia zilelor de festival. Răspuns corect, totuși nu există. Din patru zile, pe trei le-am experimentat. Fizic, am făcut un dans sincron între casa de marcat și raftul cu cărti. Psihic, am realizat importantă timpului. Timpul care a trecut nu se va mai întoarce. Astfel, avem prea puțin timp pentru a nu ne face amintiri frumoase. Totul ține de cât de intens vrei să-ți trăiești viața. Viața- carte de Hemingway sau de Agatha Christie.

Să aduci în același ring, zeii editurilor, Humanitas, Polirom, Curtea Veche și o editură nouă, editura Datagroup, nu e act de curaj, ci o nebunie faină! Să aduci un copil de nota 4 la nota 6, nu se poate compara cu progresul unuia de la 7 la 9. În alte cuvinte, provocarea nu e să vinzi cărți, datorită reclamei, ci datorită recomandărilor spontane la stand. Claudiu Arieșan s-a ocupat de oficialități. A fost acea funcție a rețelelor de socializare cu “ți-ar putea plăcea și aceste propuneri”. Cu toții au apăsat pe funcția “vreau să știu mai multe” și au achiziționat cu succes, lectura ideală.

Dar revenind la întrebarea inițială: cine vinde, berea sau cartea? Dacă ar trebui să pui degetul pe una, ți-ar trebui două degete. Totul e relativ, depinde care ți-a fost scopul inițial. E o interdependență între cele două. Te folosești de ceva cunoscut pentru a promova ceva necunoscut, dar util. Unii sunt familiari cu cârciuma, alții cu librăria. Nu poți învinovăți pe niciunul. Ține de principii și de (ne)șansa de a te fi întâlnit cu un anumit obiect. Dar fie vorba între noi, berea de la ora cinci, ar face-o și pe regina Angliei geloasă!