De două săptămâni încoace, supermarketurile sărbătoresc zilnic ziua de Crăciun!
Ceea ce vreau să spun este că zilnic, încasările supermarket-urilor sunt egale cu sumele consumate de oameni în pragul Crăciunului. Credem că luăm alimente, din frica de a nu rămâne cu stomacul lipit de spate. De fapt, cumpărăm pentru comfortul nostru psihologic. Doar gândul că nu avem. Acela ne ucide.
A goli sau nu rafturile magazinelor?
Chiar zilele trecute am văzut un citat simpatic care spunea că „după ce am înțeles că totul ține de mine, m-am liniștit!” Pe noi, nu virusul ne va omorî, ci felul cum vom interpreta noi situația. Virusul pune în risc persoanele începând cu vârsta de 60 de ani sau cei care suferă de anumite afecțiuni. Și totuși, deși procentual sunt șanse reduse să fim afectați, cu toate acestea isteria s-a instalat în viața multora.
Tehnologic vorbind, am evoluat mult. Însă, în esență, noi continuăm să ne bazăm pe instinct. E exact ca în natură – luptă sau vei fi doborât. Expresia „după mine potopul” este acum mai actuală decât oricând. Tinerii ies în oraș. Adulții cumpără excesiv. Oamenii în vârstă? Ei se expun celor care petrec timp în oraș și celor care cumpără alimente fără a se gândi la nevoia altora. Empatia este, dar prea izolat o vezi că se manifestă.
De ce acceptăm pe celălalt deși ne-am pune în pericol?
Românii par a fi prinși în paradigma: individualism vs. colectivism. Aflându-ne la granița dintre Vest și Est, noi vedem situația undeva la mijloc. Vrem ca nouă să ne fie bine, dar acel nouă înseamnă încă un colectiv, deseori întâlnit sub termenul familie. E un noi contra lumii.
Asta explică și de ce, în situații de criză, familia se reîntregește, cu riscul ca unii membrii să aibă de suferit (vezi exemplul românilor întorși din Italia). Nouă ne este important ca familia să fie împreună, uitând să privim situația în perspectivă.
În situații precum Covid-19 cred că este mai important ca niciodată să ne alegem corect grupul din care vrem să facem parte. Da, fiecare cu nevoile, dar când nevoia ta nu ține cont și de celălalt, lumea a luat-o pe drumul greșit. Nu-mi plac extremele. Nu spun că izolarea totală, când nu este impusă, este soluția, dar nici nepăsarea nu este colacul nostru de salvare. Echilibrul este ingredientul secret. O minte echilibrată poate provoca minuni.
Covid-19 – moartea omenirii și a afacerilor
Despre comunități voi vorbi în orice situație. Sunt acel om, care crede că împreună ne stă bine. Cred că fiecare grup are o misiune și tot eu sunt cea care crede că împreună se face o călătorie, separat doar un drum. Acestea fiind spuse, mă supără oamenii care mint, dar și cei care urăsc pe cel de lângă ei. Da. Vorbim despre un cerc vicios. Supărându-te pe românul care a venit din Italia și nu a declarat la graniță, ajungi să urăsești orice persoană care vorbește italiană. Dacă am fi corecți, ura ar dispărea și ajutorul ar veni negreșit.
Hai să fim mai buni unii cu alții. Hai, te rog, încearcă. Dacă nu pentru mine, măcar de amorul artei. Zilele acestea am văzut tot mai multe persoane din spațiul privat care se plâng de situația actuală provocată de virus.
Eu nu am un business, nu am angajați, nu depind de un venit constant pentru a putea supraviețui. De mine nu depind alții. Aproape aș spune că nu depind nici de blog (financiar vorbind, că emoțional depind atât de mult, încât de mult l-am declarat umbra mea).
Ideea este că deși multora poate încă ne este bine, avem mulți prieteni care lucrează în domeniul cultural.
Cine sunt oamenii industriei culturale?
Oameni care au muncit până la 12 noaptea pentru a coase cea mai comodă bluză, echipe întregi care pregătesc evenimente pentru publicul timișorean, familii care încearcă să-și susțină business-ul. Chiar mi-ar părea rău ca de mâine să dispară toți acești oameni minunați, care pentru mulți sunt doar niște mici comercianți.
Ei sunt fața nevăzută a industiei creative. Oamenii ăștia, care sunt al naibii de motivați și își varsă pasiunea peste întreaga lor activitate.
Uneori este despre cartoful din piață, nu despre sacul din supermarket. Când susții un brand local, nu susți o persoană, ci o comunitate. Nu este despre profitul din buzunar, ci despre zâmbetul sincer. O spun așa, ca temă de gândit. Nu e cu supărare, orice ai alege să faci. Spun doar că uneori, dacă ne dăm un pas în spate putem vedea mai bine imaginea de ansamblu.
Covid-19 – lecții importante
Oricât rău a provocat, oricât rău încă provoacă, este bine totuși să privim și partea plină a paharului. Cred că în orice negru stă și puțin alb, iar în situații atât de întunecate, lumina își are și ea importanța.
❤ A ajutat la curățarea aerului
China: China Enjoying Blue Skies Thanks To Coronavirus ‘Side Effect’
Italia: Air pollution clears in northern Italy after coronavirus lockdown, satellite shows
❤ Ne-a amintit că internetul este o utilitate, nu un lux
Datorită internetului, viața de zi cu zi a oamenilor a putut continua. Cursurile școlilor și a facultăților s-au mutat pe platforme online, iar mulți (freelancerii știau asta deja) au aflat care acțiuni (întâlniri, job) puteau fi făcute și de la distanță. Odată cu acest ”experiment” mulți au descoperit că resursa umană, fie ea și în scaunul cu rotile, este o resursă importantă pentru orice angajator. Angajarea de persoane cu dizabilități este un avantaj atât pentru firmă, cât și pentru individ – lucrul de acasă facilitează această conexiune.
În plus, datorită internetului, oamenii au putut să se mobilizeze mai bine. Cum era să nu știm ce ni se întâmplă? Oare dacă nu am fi avut atâtea canale de comunicare la îndemână, crezi că ne-am mai fi unit atât de bine? Nu, noi lucrăm bine împreună, (uneori) doar când avem cuțitul la os, când este o problemă care ne afectează direct.
❤ Sistemul de sănătate este o necesitate
„Când granițele se vor închide, parlamentarii vor fi nevoiți să fie tratați în spitalele din țară.” Citind asta realizăm de fapt importanța unui mediu propriu sănătos. Doar când salvarea ține de noi observăm ce nu merge bine în propria bucătărie, dar și cât de avantajați suntem datorită drepturilor de a călători fără granițe.
E o perioadă de introspecție. Odată ce lumea va realiza care sunt prioritățile firești, soarele va putea răsări din nou.
Photo by Andrew Gook on Unsplash