[interviu] Student la actorie – Robert Schein Bogdanov

Robert Schein-Bogdanov – se vede că știe germană! Doar privește-i lungimea numelui și gândește-te că se prezintă astfel de la doi ani. Tu ce făceai la doi ani?
Inițial a vrut să se facă biolog în Australia. De fapt, nici fizica sau matematica nu îi displăceau în totalitate. Deși toate astrele au arătat un Robi-inginer, într-o zi, cerul s-a întunecat, universul și-a schimbat structura, iar destinul a zis: “se face actor!”
A intrat. Și-a vopsit părul portocaliu. A plecat. Ce va urma, începe să devină primele pagini din biografia unui artist în devenire.
În prezent este student în Anglia la facultatea Falmouth University, secția actorie. Poate privi în urmă asupra unui parcurs școlar în limba germană și varii roluri în spectacolele trupei de teatru ale școlii, reprezentări care s-au desfășurat pe scena Teatrului German din Timișoara. Cum l-au șlefuit anii ce-au trecut se poate desprinde din acest dialog virtual!

poză realizată de: Melissa Ivana

Care a fost momentul în care ai spus: ”Asta vreau să fac”?

Nu cred că a existat un moment clar în care am zis: ”Ba, asta e, acum un moment nu știam, acum știu.” Tot ce e sigur este, că de când mă joc de-a actoria, a devenit din ce în ce mai greu. Și încă așa e. Probabil asta m-a atras spre meseria asta. În fiecare zi mă lovesc de mai multă muncă, mai multă frustrare, dar mai ales multă plăcere și curiozitate. Și chiar dacă am doar 19 ani (ce știu eu despre viață?) cred și sper că așa va fi toată viața mea. Fall. Learn. Rise. Repeat. Și mai e o chestie. Asta e singurul lucru cu care am putut fi 100% serios. Singurul lucru cu care nu mi-am permis să fiu leneș.

Ce te-a împins să pleci?

Mai, tot. Mergeam la școală stătea 7 ore pe zi din care dacă făceam 3 ceva productiv eram surspins. Și știm cu toții de nefăcutul de nimic e cea mai obositoare chestie. Și am vrut să scap de tot ce înseamnă sistem românesc de învățământ. Nu zic că tot e rău, zic doar că am vrut să diminuez riscul.

Apoi, faptul că lumea de pe stradă era prea ursuză și prea ne înjuram toți cu toți, degeaba. Nu fac studiu social, nu zic de ce și cum e lumea mai supărată acasă, dar aici foarte rar am văzut oameni care să se uite puțin încruntați la mine. Și se simte al naibii de mișto. Și părinții mei m-au ajutat foarte mult cu decizia asta, până și din educație. Am călătorit destul de mult cu ei și am văzut că se poate și mai bine, dar și mai rău. Până acum mi se pare că am ales mai bine.

În ce măsură consideri că arta este o industrie?

Depinde ce spui prin industrie. Dacă industria înseamnă o producție de ceva palpabil, atunci nu. Și nu cred că o pânză zugrăvită sau niște lut modelat e artă. Senzația pe care o produce poate este artă. Și dacă cineva va reuși să cuantifice senzațiile atunci va fi o industrie propriu-zisă. În rest, o pot numi industrie doar din perspectiva că se vând și se schimbă oameni fără să conteze că sunt oameni. Da, poate ți se pare că ești unic și original. Stai să vezi când ești într-o sală de așteptare pentru un casting și acolo mai sunt 15 oameni care arată exact ca tine.

poză realizată de: Melissa Ivana

Descrie-te cum ar face-o un trecător/necunoscut

Un gras cu o privire mult prea arogantă și care trage mult prea des din țigară.

Robi n-ar fi Robi fără…

Câte o duma sau un useless fact o dată la 2 minute. Fără pasiunea pentru teatru. Fără optimismul meu orb. Fără câte un șut în fund dat oamenilor care au nevoie de unul.

Plăceri vinovate

Budinca. Kitsch-ul. Cocktailuri mult prea roz.

Dependențe

Tutunul. Serialele. Oamenii mișto. Și muntele.

Te-ai simțit useless, atunci când…

… nu am intrat la prima facultate la care am dat. Amuzant e că a fost mult mai ușor să nu iau admiterea următoarele 3 dăți.

Super-eroul care te reprezintă

Iron Man. Mie îmi lipsesc doar câteva zeci de milioane, vreo trei doctorate în fizică și fața lui Robert Downey Jr.

Ultima dată când ai făcut ceva pentru prima oară

Hmmmm. Cred că cea mai recentă chestie trebuie să fie faptul că mi-am cumpărat tofu și mi l-am gătit. În afară faptului că nu are nici un gust, e destul de bun.

Locul preferat din casă

Oriunde pot sa ma intind si sa nu ma doara spatele. Dar dacă e, aș alege în curte, sub cireș, în hamac.

Lucruri vechi care încă îți atrag atenția

Mașinile. Bibelourile (mai ales alea în formă de pește sau pescar chinez). Cărtile. Casele. Indicatoare de tot felul.

Unde cauți lucruri noi

Oriunde le găsesc. Nu cred că le mai caut voluntar, dar observ chestii noi despre mine, despre lume și despre actorie în fiecare zi. Curiozitatea îmi e deja reflex. Dar cred că cel mai mult învăț de la oameni. Din stat la povești cu oameni care pot să spună povești.

Cea mai buna decizie pe care ai luat-o

Să îmi pese puțin mai mult de mine. Și nu, nu zic că e ok să fii tu mereu buricul pământului, dar puțin egoism te poate scăpa de multe necazuri. Dacă e să o iei practic, încearcă să fii mereu ca atunci când ești puțin mahmur. Pragmatic, ușor impulsiv și cu dume proaste la bord.

Doamnelor și domnilor, în aplauzele silențioase din fața ecranelor, acesta a fost Robert Schein Bogdanov. În cazul în care în viitorul apropiat îi auziți/vedeți/visați numele, să vă amintiți de acest articol. Iar eu, telepatic vă voi spune: ”V-am spus eu! Știam eu ce știam, atunci când am hotărât să-i iau un interviu!

[recomandare] Dăruiește local – a doua ediție

Dăruiește un moment unei persoane, iar aceasta te va ține minte o viață.

În zilele noastre, noi trebuie să învățăm să ne dăruim pe noi, înaintea oricărui lucru material. Trebuie să ne dăruim înșine, să fim împăcați cu sinea și să fim prezenți în fiecare moment din prezent.

Perioada cadourilor a început- vine Crăciunul! O sărbătoare universală pentru toți. Indiferent dacă o asociem cu nașterea lui Hristos sau cu un prilej să fim mai buni, pe buzele tuturor ea se află. Acesta este momentul din an în care realizăm pe plan spiritual tot ce nu am reușit să o facem în cele 357 de zile: ne întâlnim cu cei apropiați, depănăm amintiri și râdem cu poftă! Poate nu în această ordine și poate nu aceste acțiuni, însă ideea de-a fi împreună, este universală pentru fiecare individ în parte.

Acest articol s-a născut ca o soră a celui scris în 15 decembrie 2016. Este gândit mai mult ca o conștientizare a oamenilor din jurul nostru, celor care trăim în Timișoara și nu numai. Am profitat de ocazia, că acum aveți timp, vă luați timp să citiți, să descoperiți și să inspirați la rândul vostru alți oameni. Am profitat de timpul vostru, nu de nevoia voastră de-a căuta cadoul ideal.

Cum dăm cadourile?

Despre cadouri, rolul sau necesitatea acestora s-ar putea dezbate mult. Eu vreau să vă spun doar atât:

Cadourile sunt gândite pentru oameni, nu datorită unor evenimente. Acest lucru vreau să-l punctez: ”Eu îți fac ție un cadou pentru că simt că acel dar te va face fericit, știu că ți-ai dorit acel lucru de mult, și vreau să te răsplătesc pentru momentele petrecute împreună. Eu nu dau cadoul, datorită unui eveniment exterior (Crăciun, ziua de naștere).” Cadourile se oferă oricând! Prefer un cadou țintit pe dorințele mele, decât un obiect dat în cinstea unei sărbători.

Dar revenind la comunitatea timișoreană și ale ei mâini dibace. Ele, făuritoarele de obiecte lucrate manual, sunt o mână de prietene, cărora le apreciez munca și indiferent de însemnătatea zilei din calendar, le-aș cumpăra arta. Dacă văd că un obiect mă duce cu gândul la o persoană sau simt o atracție inexplicabilă pentru el, este clar- destinatarul cadoului a fost găsit.

Te invit să le citești scurtele povești! Spor la privit frumosul și nu uita, cadoul se dă unei persoane și nu datorită unei date din calendar!

Artistele


Artă, Cărți(33)

| DIUS |

Cine este Maria Dius? Fata care nu știe ce e plictiseala. Crează precum respiră. Pentru ea orice ține de creație, este o necesitate, o nevoie, nu doar o plăcere. Cât despre DIUS… E o parte din ea.

Sloganul DIUS este wild, sophisticated and fiery, pentru că DIUS e tot ceea ce vreau să fiu și pot fi numai prin creație. DIUS este despre curaj, simplitate năucitoare, eleganță și unicitate. Fiecare bijuterie este atent prelucrată de mine, deci fiecare bijuterie este unică la fel cum fiecare ființă din lumea asta este unică. Nu vei vedea niciodată un DIUS identic cu un alt DIUS. DIUS vrea să sintetizeze feminitatea prin șerpi fini, senzuali, grațioși încolăcind puternici trandafiri saharieni. Vreau să fac din DIUS ceva ce te aduce mai aproape de a fi o zeiță, dacă nu chiar acolo. DIUS e tot, e dragoste, e putere, e ambiție.


Artă, Cărți(29)

| Dushky |

Povestea cu Dushky începe cu un mic copil, la grădiniță, care era determinat să iasă din tiparele desenului cu o casă, o familie și un soare în colț. Mulți ani mai târziu, dorința de a crea a rămas încă aprinsă și s-a transformat într-o pasiune, un mod de a trăi și în ansamblu, într-o definiție completă a personalității sale.

Colțul meu artistic e un mic laborator, unde iau naștere idei, concepte și proiecte. Tot acolo experimentez cu tot felul de forme de artă: de la ilustrație, design-uri de tatuaje, grafică publicitară, până la obiecte hand-made din fetru colorat. În ultima vreme realizez și portrete-altfel. Văd toate aceste proiecte ca niște provocări pe care vreau să le explorez în întregime, apoi pun punct și o iau de la capăt. Vreau mereu să încerc lucruri noi, să învăț și să creez constant, cred că asta e povestea fiecărui artist.


Artă, Cărți(30).png

| Tina’s World of Cups and Painting |

Tina’s World of Cups and Painting este proiectul de suflet ale unei doamne din Serbia. Povestea ei este una călătoare, traversând granița a ajuns în Timișoara, orașul în care își desfăsoară activitatea.

Ceea ce făuresc sunt ceşti cu poveşti menite să-ţi provoce imaginaţia! Pe ceşti pictez diverse, de la motive simple până la poveşti mai detaliate. Cel mai des vei întâlni pe ceştile mele căsuţe, cladiri, umbreluţe care zboară deasupra oraşului. Dacă doresti să surprinzi o persoană dragă cu un cadou personalizat, te pot ajuta să creăm o cană unică care ar însemna mai mult decat cuvintele.


 Artă, Cărți(32).png

| Dani Skinder |

Dani Skinder este o prezență tare simpatică, putând fi ușor comparată cu un mic elf. Mai mereu o poți întâlni prin parcuri zmotocind căței sau recent, pe la Teatrul German în rolul de pictor. Ceea ce crează e asemenea unei povești.

Am început să creez bijuterii multumită prietenilor care au primit mereu de-alungul anilor câte un obiect lucrat manual. Acestea au ajuns să fie obiecte indrăgite de noii lor proprietari. Asta m-a încurajat să deschid un loc în care să fie mai ușor de găsit. Skinder shop este despre a pune puțin mai multă indrăgeală în lume, ceva micuț, ceva de afară care să-ți amintească de ce poate crește în interior. Chiar și cea mai incolăcită crengută poate fi ceva frumos, trebuie doar să vezi dincolo de prima impresie. Clienții mei reprezintă bănuiesc, exact asta, capacitatea de a scoate frumosul la înaintare, pentru că este destul loc pentru asta în lume, poate chiar o cerere.


Cum dați de fete?

DIUS – instagram: @maisondius
Dushky = facebook: @dushkydesign
Tina’s World of Cups and Painting – facebook: @Tinas-World-of-Cups-and-Paintings
Dani Skinder – facebook: @SkinderMade

[interviu] Reflektor x Ina Biebel

Ina e prietena pe care și-ar dori-o oricine. Știe mereu ce evenimente se întâmplă în urbea de pe Bega și cumva, într-un mod specific ei, te convinge că e musai să mergi la acelea. Și crede-mă, nu e puțin lucru să găsești o persoană care să te convinge să mergi la Bumblefoot, un artist (aproape) diametral opus gusturilor tale și totuși să-ți placă.
Momentul Andreea meets Ina a fost nici mai repede, nici mai târziu de data 26 octombrie anul curent. Concertul Ben Caplan a fost cadrul și motivul pentru care Reflektor va fi un punct de referință în ”posibile localuri de ieșit cu prietenii”. (pentru curioși, Anca are scris un articol despre concertul lui Ben).
Deși Ina promovează multe idei (Bereta TM, Viniloteca, USE-IT Timișoara), în acest articol vom vorbi despre Reflektor.
Reflektor- localul de care timișorenii aveau nevoie, dar cu care încă se familiarizează.

poza1-exported

REFLEKTOR


Reflektor Venue a venit ca o necesitate mai mult decât orice. […] Un loc care să susțină scena muzicală locală și care să aducă în fața publicului timișorean și artiști “de afară” era – mai mult decât orice – obligatoriu.

Care e povestea Reflektor Venue?

Ca orice plan făcut într-o după-amiază prelungită, a însemnat să convingem pe cineva să se arunce cu capul înainte pentru o ambiție altruistă. Aceea să existe un loc în care să se întâmple constant cântări pentru simplul fapt că era nevoie. Pentru că la Viniloteca nu puteam face asta și pentru că nu mai era timp de așteptat.

De unde a venit inspirația pentru nume?

Mă mai fac vinovată de câteva nume: Dushky, Bereta, Viniloteca și cumva în “familia” noastră extinsă s-a propagat ideea asta cum că noaptea, când nu pot să adorm, fac jocuri de cuvinte.

Iar când doi prieteni puneau la cale “un club în care să se cânte live” – așa cum mi s-a prezentat proiectul, am fost pusă în fața deciziei de a alege un nume pentru că nu știau pe altcineva care să îi ajute. Am avut la dispoziție mai bine de o lună, dar e evident că am ajuns în ultimul moment fără rezultat. Așa că, după cel mai scurt brainstorming făcut vreodată (la telefon), s-a ajuns la Reflektor. Pentru că se dorea un nume scurt, românesc (but with a twist). Și cam în 5 secunde s-a ajuns de la Spotlight la Reflector, dar cu K (pentru că dă mai bine în promovare). Și asta a fost tot… Alte variante nu au existat.

Cât de greu/usor e să aduci artiști internaționali la Timișoara?

Nu e deloc greu. Artiștii internaționali vor să cânte. Oriunde, pe orice scene, în orice oraș, cu atât mai mult în locuri de care nu au auzit (încă). Și până acum, artiștii care au trecut pe la Reflektor au plecat de la Timișoara, de fiecare dată, cu uimirea că publicul e extrem de primitor și activ, iar orașul – neașteptat de frumos. E o satisfacție peste măsură pentru noi.

Ce planuri de viitor aveți?

Să aducem nume mari la Reflektor care să susțină concerte de club. E un cu totul alt sentiment să vezi o trupă pe care o aștepți într-un cadru intim, în comparație cu aceeași trupă care perfomează la un festival. Acolo interacțiunea artist-trupă e intermediată și întreruptă de atât de mulți factori adiacenți. E alt feeling general la festival – unde nu e doar despre muzică, dar legătura personală se pierde în mulțimea de oameni.

exported

TIMIȘOARA


Nu poate exista comunitate fără locurile în care să se nască o comunitate. Inițiativele de genul acesta trebuie încurajate la orice nivel s-ar forma ele. Nișele de orice fel duc inevitabil la trendurile de masă.

Cum vezi contribuția acestui local la imaginea orașului nostru?

Majoră. Mai mult decât majoră. Venues, cluburi, localuri și orice alte forme de organizare în care să se întâmple și în care să ia naștere orice manifestare artistică ar trebui să fie cât mai multe în oraș. Nu poate exista comunitate fără locurile în care să se nască o comunitate. Inițiativele de genul acesta trebuie încurajate la orice nivel s-ar forma ele. Nișele de orice fel duc inevitabil la trendurile de masă. Avem nișe creative, artistice, muzicale etc., vom avea inevitabil – și absolut necesar – și mase consumatoare de așa ceva.

La concertele voastre au fost situații în care au venit turiști special pentru un artist?

Turiștii sunt mai ușor de convins să se rupă de miezul orașului în care localnicii sunt obișnuiți să se învârtă, pentru că turiștii nu știu cât de centrală e sau nu e o locație. Nu știm dacă au venit turiști special pentru vreun concert de la Reflektor (în afara artiștilor, care au fost, mai toți, turiști în Timișoara), dar am avut străini la evenimentele noastre. Dar satisfacția cea mai mare a venit tot de la localnici, care nu au fost puțini, dar care au fost sinceri când ne-au mulțumit pentru prezența unor artiști la Timișoara precum Ben Caplan, Battleme, Otherkin sau Ron Thal (Bumblefoot). Confirmarea că ai ales bine și că nu ai lucrat în gol e cea mai bună validare a unui job.

Cum va arăta Reflektor în anul 2021?

Și mai bine. Cu ani de experiență în spate. Cu public dedicat și cu o istorie muzicală solidă. Cu un portofoliu de invidiat și cu evenimente sold out. Va fi unul din multele localuri din oraș de această amploare în care să se întâmple orice fel de evenimente muzicale/ artistice/ culturale. Și mai sper că artiștii care vor fi trecut pe la noi cândva, să meargă la nivelul următor, tot în orașul nostru, dar la concerte de stadion…

dav

PR LIFE


Alergi mult, vorbești mult, scrii și mai mult, schimbi sute de mailuri, dai mii de clickuri pe zi, încarci telefonul de mai multe ori pe zi, comprimi multă muncă în puține ore și jobul nu se încheie până când artistul nu coboară de pe scenă și pleacă din orașul tău.

Cât de greu este să fii PR la Reflektor?

Nici un job nu pare greu dacă atunci când tragi linie spui că da, a meritat. Alergi mult, vorbești mult, scrii și mai mult, schimbi sute de mailuri, dai mii de clickuri pe zi, încarci telefonul de mai multe ori pe zi, comprimi multă muncă în puține ore și jobul nu se încheie până când artistul nu coboară de pe scenă și pleacă din orașul tău. Și atunci rămâi așa cu o ușoară nostalgie post-concert, dar trebuie să treci la următorul event.

Cumva există un pattern și îl păstrezi în proporție de 60-70%, dar fiecare eveniment e diferit și te adaptezi. Partea cea mai grea îmi pare totuși comunicarea concomitentă a concertelor (de multe ori chiar și 3-4 pe săptămână), pentru că fac mereu exercițiul prin care mă pun în pielea publicului bombardat de evenimente (cu toate că “Nu se întâmplă nimic în Timișoara“) și încerc să îmi dau seama dacă nu îl agasez sau bulversez cu informația pe care o trimit către el.

Care grup de vârstă crezi că este o provocare să-l aduci la evenimentele voastre?

Segmentul 18-25 de ani.

Publicul Reflektor este – până acum, din ceea ce am reușit să compilăm noi – 25+. Și pe asta am și mizat când am ales artiștii care au cântat până acum la noi.

Nu vreau neapărat să fac o diferențiere. De aceea, mă voi referi strict la publicul care a trecut pragul Reflektor până în momentul de față. Cu toții am auzit de Blazzaj, Implant Pentru Refuz, Luna Amară, Dirty Shirt. Dar dacă e să iei în calcul că trupe noi, formate din tineri ai segmentului 18-25 sunt mai puține decât cele care sunt deja consacrate, e ușor de explicat.

În plus, gusturile segmentului 18-25 ani se găsesc mai mult în zona muzicii electronice, pe care noi nu o avem neapărat acoperită. Există locuri în oraș care fac treabă foarte bună în direcția asta, așa că noi ne concetrăm pe rock, funk, jazz alternativ, world music. Noi încercăm să integrăm și reprezentați ai scenei electro, dar care se adresează cumva tot publicului nostru. De asta aveam noi nevoie și de asta am considerat că avea nevoie și orașul pentru că era un spațiu neacoperit.



RECOMANDAREA INEI


Asta mi-a rămas în minte. Și au început calculele: nu, că aia e trupă prea mare pentru club. ba nu, că ar fi chiar fain să vezi …

Dacă ți-ai face cadou un concert, pe cine ai vrea să asculți?

Recunosc, am citit toate întrebările cu câteva zile înainte de a răspunde.

Asta mi-a rămas în minte.

Și au început calculele: nu, că aia e trupă prea mare pentru club. Ba nu, că ar fi chiar fain să vezi Arctic Monkeys (că n-ai apucat încă să îi vezi) pe scenă mică, dansând față în față cu Alex Turner. Da, dar ar merge mult mai bine un Chet Faker. E cam pe filmul Ben Caplan, și concertul ăla a fost chiar un succes. Anderson Paak, că sunt pe val acum și vreau funk la Reflektor. Porcupine Tree? (nici o șansă). Sau The Internet (prea noi). Thrice ori Dredg (ăștia ce cântă?). Sau Alt-J (da, dar au fost deja la festival).

Am ajuns tot la calcule: public, legătura cu artiștii. Nu mă mai pot detașa de job să visez la orice nume mare. Mai întreabă-mă o dată peste vreo 4 ani pentru că sigur voi avea alt răspuns.

[interviu] Enigma artelor călătoare – Roxana Puriș

Pentru oameni încerc să scriu mai mereu. Despre oameni n-am mai scris de mult. De aceea, invit în scena noului articol, noua mea invitată. Astăzi vorbim despre Roxana.

Roxana Puriș este studentă în anul 6 la arhitectură în Timișoara. Asta este meseria ei de bază: studentă cu proiecții de viitor. Unii poate o știți de la târguri și evenimente dedicate sectorului modei, unde expune colecțile ei vestimentare. Totuși nici această ocupație nu se desprinde de trunchiul comun- arta. De ceva vreme, fiind o fire dinamică,  încearcă să călăorească cât mai departe și cât mai exotic. La început își posta excursile pe contul ei de facebook. Însă, aflându-ne în era tehnologiei, pasiunea ei pentru destinații exotice a prins contur și conținut pe blogul acesteia.

Dacă ești curios să afli mai multe despre tânăra pentru care ziua nu are 24h, continuă să citești! Drept să-ți spun cred că rândurile care vor urma se vor citi de la sine. De ce? Fiindcă este o persoană interesantă care merită descifrată.


Nu îmi programez neapărat fiecare moment al zilei, dar notez chiar și cele mai neînsemnate activități pe care trebuie să le fac.

Cum ai timp să fii tot ce ești? (arhitect, designer, blogger, călător)

În primul rând, am o agendă în care îmi scriu absolut tot ce am de făcut. Nu îmi programez neapărat fiecare moment al zilei, dar notez chiar și cele mai neînsemnate activități pe care trebuie să le fac. De multe ori poate părea că ai prea multe de făcut, dar în momentul în care văd scris pe hârtie, îmi dau seama că de fapt nu sunt atât de multe. Asta mă ajută să îmi organizez bine timpul, să îmi prioritizez task-urile și să nu uit lucruri importante.

Când au apărut pasiunile tale (arhitectura, design-ul și scrisul)?

La școală mereu mi-au plăcut româna și desenul, așa că mereu am încercat să leg activitățile mele de pasiunile acestea din copilărie.

Image may contain: 1 person, smiling, closeup

ARHITECTURĂ


Îmi place foarte mult o clădire neoclasică din zona în care locuiesc.

Cum de ai ales să faci arhiectură în România?

Nu a fost foarte complicat, pur și simplu la 19 ani nu m-am simțit pregătită să plec din țară. În alt oraș din România nu am vrut să studiez, pentru că, mereu am considerat că, dacă fac efortul de a mă muta de acasă, aș vrea să mă mut în altă țară.

Meseria ta prinicipală ai vrea să fie de arhitect sau de designer?

Momentan mă aflu încă în stadiul de asimilare de cât mai multe informații. Am început să studiez arhitectura tocmai din dorința de a face ceva cât mai complex și de a avea cunoștințe cât mai variate care să mă ajute să mă descurc în diverse domenii. Faptul că am început să fac și design vestimentar a venit din dorința de a-mi asculta instinctul creator și de a realiza ceva palpabil. Îmi doresc să continui să fac asta și după ce termin facultatea, iar cât despre arhitectură, voi continua, cel mai probabil, în aria design-ului de interior.

Care este clădirea ta preferată din Timișoara și de ce?

Îmi place foarte mult o clădire neoclasică din zona în care locuiesc, de pe strada Inocențiu Micu Klein, pentru că mi s-a părut dintotdeauna superbă, dar și misterioasă – nu am știut niciodată cine o deține sau cine locuiește în ea. Îmi mai plac și clădirile moderniste de pe buldvardul Eroilor.

23828731_1956313947719967_134377002_o

VESTIMENTAȚIE


Culorile, broderiile, stilul întreg al colecțiilor sunt intrerpretarea mea personală a mediului înconjurător.

De unde pasiunea pentru croitorie?

Cred că toate fetele sunt mai apropiate de latura aceasta – păpuși, machiaj, haine. În copilărie, am fost curioasă să fac singură toate lucrurile pe care alte fete le cumpărau. Îmi plăcea să decupez, să lipesc, ulterior să cos, și am vrut să fructific cât mai mult pasiunea aceasta.

Te-ai gândit să faci o colecție vestimentară inspirată din natură?

Brand-ul meu este în întregime inspirat din natură, cu ale ei nunante și texturi încântătoare. Culorile, broderiile, stilul întreg al colecțiilor sunt intrerpretarea mea personală a mediului înconjurător.

23376615_1941784955839533_6414632679139550524_n.jpg

CĂLĂTORII


Îmi doresc să ajung cât mai curând în Vietnam, Nepal, Australia și Noua Zeelandă.

Ce destinații exotice ai în wishlist?

Nu prea caut destinații foarte turistice. Când călătoresc, caut să descopăr noi culturi, oameni diferiți și interesanți. Îmi place când descopăr un loc care îmi depășește așteptările, și când locuri care par banale sunt impresionante – de exemplu, recenta călătorie în Israel.
Îmi doresc să ajung cât mai curând în Vietnam, Nepal, Australia și Noua Zeelandă.

Care orașe le poți numi ”acasă”?

De când am plecat prima oară din orașul natal, acasă a primit un înțeles mult mai larg. Acasă, în adevăratul sens al cuvântului, este, cu siguranță, Timișoara, unde este familia și prietenii (cei care nu s-au mutat – încă). Dar m-am simțit ca acasă în foarte multe locuri în care m-am simțit bine: Amsterdam, Milano, Budapesta.


Să pot să ajut oamenii mai puțin norocoși.

Ce planuri de viitor ai?

Nu am neapărat un punct în care vreau să ajung, dar am o imagine despre cum vreau să trăiesc. Totul se leagă de pasiunile mele; vreau să le urmez, să fac, pe cât posibil, numai ce mă face fericită, să inspir alți oameni și să îmi aduc contribuția, oricât de mică, la crearea unei lumi mai bune și mai liniștite.

Acestea fiind spuse, esența personalității Roxanei s-a evaporat. Am început cu banalul, informații standard și apoi am încercat merg în profunzime. Oricum, oricât de lung ar fi fost articolul, Roxana rămânea în continuare o enigmă. Enigma artelor călătoare.

[eveniment] Întâlniri de artă // ArtEncounters

Anul 2015 — un an revoluționar pentru viitoarele evenimente culturale. De atunci, am început să fiu conectată mai puternic la viața artistică a orașului. Am mers la teatru, la expozițiile și concertele din urbea de pe Bega. Tot în anul 2015 a luat viață și prima ediție Art Encounters. Am fost, mi-a plăcut, mi-am promis că voi mai merge.

Anul 2017 — a doua ediție Art Encounters se desfășoară, între 30 septembrie și 5 noiembrie 2017, la Timișoara și Arad. Detalii despre artiștii care expun, program și informații despre fundația Art Encounters, găsiți aici.

 

sursă: site-ul official

De ce sa vii la AE ?
Pentru că nu vei vedea doar pânze în trei culori asortate, pentru că vei vedea « zăcand » în fața ta teme precum urbanitatea, natura, politica, comunitatea, istoria avangardei, familia etc. sau în mai puține cuvinte, așa cum grăiește însăși tema de anul acesta a bienalei : [Viața – mod de întrebuințare]. Vino și vei vedea că arta nu se rezumă la privit și trecut mai departe. Vei auzi, mirosi, pipăi, gusta și, mai presus de toate, simți și rezona. — Maria

 


MEETS THE VOLUNTEERS – o mână de oameni faini, care au răspuns afirmativ la o idee

Să prezentăm inculpații, care prin munca lor, timp de o lună, vor primi în spațiile partenere, consumatorii de frumos. Pe al lor nume, într-o ordine aleatorie, invit pe scena virtuală, subiecții acestui articol: Gavril, Maria, Mihai, Ariana, Roro. Ei ne vor povesti, in continuare, mai multe despre experiența lor ca voluntari, despre artă și alte bazaconii frumoase.

Povestește-mi despre activitatea ta din cadrul voluntariatului? – toți sunt mediatori culturali*, însă am vrut să aflu povestea fiecăruia

 mediatori culturali* = (Maria explică) Un mediator este o persoană care te ghidează într-o expoziție/galerie/bienală/muzeu într-un mod total diferit fața de un ghid. Contrar unui ghid, un mediator nu va predica în fața unui grup de 50 de persoane plictisite și neinteresate, ci va stârni interesul publicului stimulându-l cu întrebări și intrigându-l în dezbateri pe tema operei de artă aflată în fața sa. 

Arta contemporană e orice, dar nu mură-n gură. Un mediator trebuie să-l facă pe contemplator să perceapă operă din fața să dintr-o perspectivă care nu e nici a artistului și nici a mediatorului, ci strict a privitorului, ca mai apoi să îi prezinte tangențele cu viziunea autorului.

Ariana: Sunt un voluntar pe partea de mediere culturală a bienalei, ceea ce înseamnă că eu voi sta în spațiile expoziționale pe care le voi cunoaște și a căror expoziții le voi știi și înțelege pentru a diversifica publicul care vine la expoziții de artă contemporană și pentru a face publicul să o înțeleagă mai bine. M-am înscris în programul de voluntariat, deoarece îmi place să ajut cu cât de puțin pot și mi s-a părut foarte interesant din ediția trecută la care am participat doar ca vizitator. Am ales partea de mediere, deoarece mi a plăcut mai mult și cred că are și anumite avantaje pentru mine, eu fiind o persoană timidă.

Roro: M-am făcut voluntar, pentru că simțeam că nu îmi mai petrec destul timp în jurul artei. Voiam să petrec timp învățând într-un mod distractiv, să cunosc lume nouă cu care să port conversații interesante, dar mai ales, prin participarea directă la acest eveniment, să încurajez organizarea manifestărilor de gen.

Maria: După ce am participat ca vizitatoare la ediția de acum doi ani, știam că anul acesta va avea loc cea de-a doua ediție și, vizitând site-ul, am dat întâmplător de secțiunea « Voluntari ». Nu m-am gândit mult înainte să încep să completez formularul că în curând să primesc detalii despre întâlnirea ce urmă să aibă loc.

Mihai: Frecventez Bienala de artă de la Veneția de 6 ani și am fost și la cea din Timișoara de acum 2 ani unde m-am simțit foarte inspirat și în largul meu. Anul ăsta am simțit nevoia să am și eu o contribuție în eveniment și așa că m-am înscris. Mă ocup de partea tehnică (adică de montat lucrări și cărat chestii) cât și de partea de mediere care constă în sfătuirea celor care vin să vadă expozițiile, ajutându-i să înțeleagă mai bine viziunea artiștilor.
În comparație cu alte voluntariate, am impresia că tinerii care s-au înscris aici sunt mult mai conștienți de importanța culturii. Toți colegii de voluntariat sunt foarte pasionați și abia așteaptă să se implice.

Gavril: Stau în expoziții și încerc să-i fac pe oameni să înțeleagă ceea ce văd, cel puțin să-i îndrum spre o cale pe care să se apropie mai prietenește de ceea ce se întâmplă pe acolo, plus activități cu copii, tururi ghidate cu elevi, studenți, părinți, bunici, oricine dorește. Ce mi se pare super fain la programul de voluntariat din cadrul bienalei este că nu e adresat doar unui anumit grup de oameni, ci oricine poate veni și poate învăța o grămadă de lucruri despre artă, în sensul că se pune mult accent pe educarea voluntarilor în acest sens și au ocazia să se întâlnească pe parcurs cu o grămadă de oportunități cool.

Cine nu ar vrea să povestească atunci când iese cu prietenii sau într-o pauză de servici că a montat o instalație făcută din 300 de cercuri de hoola-hoop la cel mai mare eveniment de artă contemporană din România?

image1

Până să ghidați oamenii, trebuie să-i convingeți să vină la eveniment. Să-ncepem cu începutul: cine expune, ce semnificații au operele lor în contextul actual? Ai un artist preferat?

Gavril: Sunt în jur de 150 de artiști, deci mi-ar fi greu să-i enumăr.Sunt foarte mulți artiști tineri, care am putea spune că aduc ceva nou pe scena artei. Toate lucrările sunt relevante în contextul actual, artiștii fiind critici sau niște fini observatori ai vieții contemporane. Nu aș putea spune că am un artist preferat, deși lucrările lui Marion Baruch, pe care am descoperit-o acum la bienală, mă intrigă foarte tare.

Ariana: Sunt mulți artiști cu lucrări și semnificații foarte diverse. Din numele ce le știu cel mai mult mi-au plăcut Nona Inescu, Claudia Rădulescu (artist român) și Michel Blazy. Restul artiștilor și semnificațiile din 29 sept până în 5 noiembrie.

Roro: În contextul actual, operele au o semnificație foarte importantă. Artiștii folosesc personaje, întrebări, metafore, povești, (etc) pentru a scoate în evidență diferite detalii ce țin de viața cotidiană, să ne ajute să înțelegem și să descriem mai bine diferite probleme cu care ne confruntăm și să ne arate prin ochii lor realitatea vieții de zi cu zi.

Ca voluntar, rareori poți influența destinul unui eveniment, însă poți influența destinul oamenilor cu care intri în contact. Totuși, daca ai putea sa convingi orice artist să-și prezinte arta la AE, pe cine ai invita?

Roro: Am un fotograf preferat, Frank Habicht, și mi-ar plăcea să îi văd fotografiile expuse, însa nu este în temă cu bienala de anul acesta.

Gavril: Mi-ar placea să vad “live” lucrarile lui Marlene Dumas, dar la urma urmei, curatorii au fost tot timpul în stare să surprinda (plăcut!) publicul.

Ariana: În momentul de față nu am un artist preferat, deoarece vor expune un număr foarte mare de artiști de diferite naționalități. Consider că toți artiștii care vor expune anul acesta la AE au, prin operel lor de artă, o poveste de spus și niște sentimente și idei de transmis. Oamenii nu ar trebui să vină la expoziție cu idei preconcepute, că unul este mai „bun“ decât altul.

No automatic alt text available.

sursă: pagina de facebook


BONUS CULTURAL – întrebări și răspunsuri sub formă de joc

Dacă ediția a doua ar avea un motto, acesta ar fii…

Ariana: Think Outside The Box

Mihai: Învață să privești lumea cu mintea cât mai deschisă.

Roro: Natura urbană

Un tablou, o pictură. Arta de ce gen e?

Gavril: Ar trebui sa aibă?

Ariana: Arta este de toate genurile.

Cărei lucrări de artă i-ai da foc?

Ariana: Nu aș da foc niciunei lucrări de artă, chiar dacă unele nu-mi plac foarte mult. Consider că lumea are opinii diverse, chiar unele pe care nu le pot înțelege, iar apoi cred că orice lucrare de artă este foarte importantă pentru artist și îi reprezintă unele aspecte ale vieții.

Mihai: Ușor – Celei mai mari.

Imaginează-ți că răspunsul la această întrebare este propria ta artă contemporană. Ce ai alege să faci/ pui pe acea suprafață?

Gavril: Aș trasa un joc de șotron.

Roro: Mi-ar plăcea foarte mult ca din acea suprafață să iasă ciripitul păsărilor. Pe mine acel sunet, indiferent de situație, mă transpune imediat într-o stare de bine. Prin acest sunet aș vrea să fac lumea să se gândească la o dimineață de primăvară fără griji, dar mai ales la minunata natură ce ne înconjoară și asupra căreia, prin programul nostru încărcat, reflectăm din ce în ce mai puțin. Aș vrea să le reamintesc oamenilor, că viața este plină de astfel de detalii și momente care apoi alcătuiesc un întreg armonios.

Mihai: Probabil aș proiecta niște imagini de undeva din adâncul unei jungle sau de undeva de prin munți. Cred că ne-ar prinde bine să facem următorul exercițiu. Propun să ne încărcăm cu energie de la “mama” natură, noi cei care aleargă încoace și încolo.

 

Ariana:  Artă cere sacrificii. Aici aș vrea să răspund cu un afiș făcut de mine și alți 5 voluntari la unul dintre întâlnirile voluntarilor. Ideea era că am primit fiecare câte un cuvânt și a trebuit să facem ceva. Trebuia să desenăm un obiect care să le combine pe cele scrise pe hârtie + slogan. Cuvintele primate sunt scrise pe margine.

21984010_1004902699649970_1816949783_n


Cuvânt de încheiere și planuri de prezent-viitor

Acest eveniment oferă cultura pentru toți. Cred că acest eveniment e de o importantă semnificativă nu doar pentru timișoreni și arădeni, ci pentru toți românii. E unul unic în România. Având în vedere temă bienalei, ea va prezenta fragmente din viața noastră.
Dezvoltarea această culturală în masă pentru toate vârstele are la bază accesibilitatea și libertatea acestui eveniment. Zonă de cultură este extinsă și pusă în mișcare de astfel de manifestări artistice. Acestea sunt benefice atât pentru artiștii cât și pentru comunitate. Operele de artă sunt de întâlnit în locuri neconvenționale. Ele integrează artă în viața cotidiană a cetățenilor și contribuie la creșterea nivelului cultural al comunității.
Această bienală poate să ajungă reprezentativă pentru Timișoara cum e cea de la Veneția.

Image may contain: text

sursă: pagina de facebook