Anul acesta pentru mine a fost “Anul Teatrului”. Datorită multor factori (companie, timp și o gamă largă de piese) aproape în fiecare săptămână sau alteori de două ori pe săptămână eram de întâlnit într-o sală de teatru. Această manie și nebunie pentru populatul sălilor de teatru a venit ca un refuz la statul acasă în fața unui monitor vizionând un film ori mergând la cinemaul unui mall pentru a vedea un film “hollywoodian” sărac în înțeles, dar bogat în “buzunar”.
Uneori te saturi să vezi lumea monocromă, să privești același dans sincron în toate filmele. E ca și când ai face același tip de brioșe doar că le-ai decora altcumva. Și nu acest lucru îl caut eu atunci când mă hotărăsc să mă duc să văd un film. Filmele ar trebui să prezinte realitatea, ar trebui să dea soluții sau să ridice semne de întrebare, ar trebui să aibă o gamă largă de caractere umane, pentru ca majoritatea spectatorilor să se regăsească într-un personaj sau măcar să empatizeze cu situația acestuia. Nu mai vreau să mă uit la un film “frumos, curat”, care să folosească culori frumoase fără nici un sens. Vreau să mă uit la filme, pe care mai apoi să le revăd!
Cam așa a început povestea mea cu mersul la teatru. Dar acum, venind vara și teatrele intrând în concediu de creație, trebuia să îmi găsesc o altă alternativă de cultură. Ce poate fi mai înrudit cu teatrul decât filmul? Astfel amintindu-mi de un festival drag mie, m-am hotărât să accept provocarea de a-mi reîncărca bateriile în compania unor filme frumoase.
Ceea ce mi-a plăcut la ediția de anul acesta Ceau, Cinema este faptul că ei marșează pe aceași idee dezvoltată de mine în rândurile de mai sus! Uitându-te mai exact la afișul de anul acesta al festivalului, se pot observa în fundal literele cunoscute ale Hollywood-ului. Dar deși acest loc este sinonim pentru mulți cu fabrica de filme, singurul loc de unde pot proveni filmele, Baronul de Münchhausen are o altă părere despre acel loc. El ia cu el eroii consacrați ai locului, acele tipologii singulare, cărora le-ai putea face îndată un tablou moral, salvându-i de sub eticheta Holywood-ului actual, iar la tot ce a rămas dă foc.
Simbolul focului din afiș: Focul baronului de Münchhausen reprezintă un viitor foc al creației. După acel foc, Hollywood-ul ar trebui să reînceapă totul de la zero- focul distrugând tot ce a fost- și să pornească pe un nou drum cu idei noi, revoluționare.
Uitându-mă peste programul propus de “lubeniști” am văzut că gama lor de filme este antonimă cu cea de pe internet ori de la cinemaurile orașului! Dacă filmele de joi sunt bine distribuite pe ore, putându-se viziona cu ușurință toate, zilele ce vor urmă îl vor pune pe spectator în dificultate, obligându-l să facă compromisuri.
Pentru a nu vă afla în situația celor care alegând un film, realizează că și-ar fi dorit să fie la altul vă sfătuiesc să vă faceți un mic research înaintea realizării unui “Program personal Ceau, Cinema”.
Programul complet al festivalului îl găsiți aici.
Exemplu:
One thought on “Ceau, Cinema dă foc Hollywood-ului!”