Livia Coloji a absolvit cursurile de Design Grafic în cadrul Facultății de Arte și Design a Universității de Vest. Mulți o cunosc datorită experienței dobândite în colectivului Balamuc, însă activitatea sa actuală îmbracă un nou nume: Gruni. Gruni este un atelier de ceramică, o pasiune descoperită din întâmplare datorită unei prietene. Astfel, artista grafică se arată în prezent comunității timișorene din ipostaza unui antreprenor motivat și pasionat de activitatea sa zilnică.
Astăzi, dragă cititor îmi voi permite să-ți povestesc despre Livia – omul care își alege zilnic cele 16 ore de activitate. Ea este un om cald, având un zâmbet sincer și o licărire în privire. Zilnic dă viață pisicilor și le îmblânzește pentru a atârna de urechile oamenilor. Ea este mama lui Gruni.
Poți oricând să modelezi ceva, dar ceramica înseamnă să arzi, să glazurezi, să faci tot procesul chimic de transformare. Și nu e simplu! Ai nevoie de un cuptor de temepratură înaltă și de un spațiu unde poți să faci praf. „La școală nu voiam să mă întorc. Aveam prea puțin timp și interes să mă reapuc de o altă specializare. Astfel, am rămas cu un vis pentru viitor.”
Gruni – înainte să fie o idee
Afacerea Liviei s-ar putea (aproape) numi o afacere de familie: Livia, mama, Anca Nistor, mătușa. Îmaginează-ți-o pe Anca soră mare care a convins-o pe Livia că toată viața te poți (re)descoperi! „Anca mi-a zis că dacă vreau să modelez, pot să ard la ea în cuptor!” Anca avea printre primele cuptoare din oraș. Ea se apucase să facă veselă.
Până Livia, la recomandările prietenilor, s-a decis să se apuce serios de noua sa pasiune, aceasta mergea zilnic de la Balamuc (Piața Libertății) la Balta Verde, unde era atelierul Ancăi. „După ce Anca a devenit mamă, mi-am cumpărat un mic cuptor second-hand de pe E-bay și am început să testez și să lucrez un pic mai serios.”
Timp de doi ani, până s-a obișnuit cu tehnica („durează, nu obții rezultate imediate, dacă nu ai cursuri în domeniu”), Livia a făcut serii foarte limitate, „mai mult în joacă”.
Gruni a devenit un dosar
„La un moment dat am aflat de la un prieten de un curs de antreprenoriat pe care îl pot face și în urma căruia pot să scriu un plan de afaceri.” Inițial s-a dus din curiozitate. La sfârșitul cursului, însă, a aplicat. Din toate planurile depuse se alegeau 40. „Mă gândeam că șansele sunt foarte mici să primesc finantare, dar m-am gândit să-mi încerc norocul. Știi de ce? Fiindcă din prima zi eu știam că vreau să aplic cu Gruni – un atelier de manufactură ceramică, care produce veselă, bijuterii și obiecte decorative.”
Gruni: proiect finanțat! „6 luni mai târziu am început să pun în aplicare planul respectiv!”
Procesul de finațare
Finanțarea asta nu e o chestie foarte simplă, ci un mecanism complex. Primești recurent o sumă de bani și trebuie să respecți anumite condiții. În contractul pe care îl semnezi, există mai multe clauze care vizează angajații, echipamentele, etc. Pentru a se primi întreaga finanțare trebuie atins periodic un plafon de încasări pentru fiecare existând un termen limită.
Gruni a devenit realitate
La început, atelierul avea nevoie de instalație electrică și șapă de beton pe jos. Dar, la fel ca în viață, primul proiect nu vine când ești pregătit. „Într-o zi m-a sunat Diana Iabrasu și mi-a spus că a văzut o casuță din Banat la unul dintre distribuitorii noștrii din Sibiu. Mi-a propus un proiect tare fain. Însă atelierul mai avea nevoie de multe îmbunătățiri înainte a ne putea apuca de treabă și se apropiau Sărbătorile.”
Diana Iabrasu este regizor și editor de film documentar independent. În prezent realizează un film despre Eugen Vaida, restauratorul fațadelor albastre din Transilvania. „Este o tipă foarte atentă. Mi-am dat seama din prima noastră discuție telefonică. Mi-a spus că a mai văzut broșe și căsuțe din ceramică, însă dintre toate căsuțe pe care le-a vazut, a noastră era cel mai îngrijit lucrată.”
După ce s-au terminat sărbătorile, Livia s-a apucat să facă primele prototipuri pentru viitoarea ”casă albastră”. „Diana fiind regizor de film documentar, secvențele sale video și fotografiile ne-au servit drept sursă de inspirație. Casa trebuie să respecte proporțiile inițiale, dar să fie si ca obiect decorativ, iar întregul proces durează.”
În prezent, există două căsuțe care se comercializează, urmând cu timpul să se mai adauge și altele la colecție.
Proiectul Albastru își propune să cartografieze și să restaureze casele albastre din Romania. Pentru restaurarea unei case este nevoie de 600 de lei. Comparativ cu renovarea modernă (îmbrăcare cu polistiren + tencuială + lavabilă), metoda veche (balc + nisip + albastru de cobald) este o solutie mai eficientă pe termen lung.
Rolul artistului
„Mulți văd artistul ”nedemn” de o plată corectă. Spun că, fiindcă face ceea îi place, nu trebuie să îl plătim. Dar nici în tabăra cealaltă, tabăra artistului, plata nu pare a fi o prioritate. Artiștii gândesc despre actul lor creator în sensul opus: fiindcă fac ceea ce îmi place, pot să îmi dedic întreaga zi artei mele. Nu contează suma, ci contează pasiunea. Astfel, artistii ajung să nu mai aibă vreo măsură. Trebuie să existe un balans între muncă și răsplată!”
Impactul este scopul cu care faci aceste lucruri
Livia recunoaște că deși lucrează uneori și 16 ore zilnic, știe să își aprecieze munca corect. „Trăind într-o lume de consum, lumea importului, important este să te diferențiezi de concurență. Însă, mai important de atât este să știi să te și apreciezi corect. Să-ți apreciezi munca și efortul depus.”
Deși lumea migrează cu pași rapizi spre individualism, Livia este încă un reprezentant al colaborării. „Pentru a echilibra balanța sustenabilității, cred că este important ca uneori să facem proiecte prin care să îi ajutăm și pe ceilalți, să ne ajutăm reciproc.”