Este ziua! Ziua de duminică. Duminica era ziua în care indiferent de poza pe care o posta Theodor Șoptelea, decrierea era cea clasică: ora 20:00 pe HBO sau HBO Go începe ep. x din Valea Mută. Azi este tot duminică, însă postări legate de serial întârzie să apară. Nu mai sunt de văzut pe rețelele de socializare, nici pe HBO, poate, poate mai găsești un afiș bătut de vânt și puțin plouat îmbrăcând un stâlp telegrafic. Veridctul este clar: Valea Mută s-a terminat.
Pe Filip Zamfir ai avut ocazia să-l descoperi de-a lungul celor patru episoade. El și-a terminat de spus replicile. Acum este rândul lui Theodor Șoptelea. Sămânțat în Botoșani. A pornit la drum cu Drama Club. Redescoperit în Alexandria, la Ideo Ideis. Viitor actor. Actual om de discuție.
1, 2, 3 … 10 întrebări fulger
Timp de răspuns: 12-20 minute
Va reuși?
Momentul în care ai spus: „Asta vreau să facˮ
Prima și prima oară am spus-o în clasa a 8-a, când am fost pentru a doua oară la Ideo Ideis (festival de teatru tânăr, Alexandria). Acolo se trăiesc niște experiențe de care posibila mea viitoare carieră se țin strânse. Nu m-am decis atunci- punctul pe i a fost pus treptat. Am încercat o perioadă să îi pun actoriei răul în fată, să caut altceva, dar nu am găsit nimic. Nu mă văd făcand altceva.
Plăceri vinovate
Muzica din anii 2000 la party-uri. Și cartofii prăjiți cu înghețată de la Mc.
Ultima dată când ai făcut ceva pentru prima dată
Dacă mă gândesc la ceva mai notabil, clar proiectul cu Valea Mută. Acesta e debutul meu și mă bucur că nu m-am făcut de râs.
În ce măsură arta e industrie
Nu cred că poți măsura lucrul ăsta, arta reprezintă pentru fiecare ceva diferit. Există o mulțime de elemente în această artă cu caracter industrial, dar care sunt cumva mușamalizate de produsul final. Și nu mă refer musai la construcția unui proiect. Bineinteles că există și latura industrială a artei, dar fără ea continuitatea frumosului ar fi mai nesigură.
Locul preferat din casă
Patul meu, clar. Tata mi-a pictat pe tavan cu vopsea fosforescentă niște steluțe. Un ceai, un bețișor parfumat și nu-mi trebuie mai mult.
Unde cauți lucruri noi
Caut lucruri noi unde îmi place să caut, în primul rând. Unde simt că ceva îmi stârnește curiozitatea, ori mă provoacă. Poate fi un domeniu dubios, cum ar fi ping-pongul pe gheață, poate fi ceva foarte concret, poate fi orice.
Cea mai bună decizie pe care ai luat-o
Preselecțiile la care am fost în clasa a 7-a pentru trupa de teatru (DramaClub). Drama e cel mai frumos lucru care mi s-ar fi putut întâmpla pe perioada mea în liceu. (dacă citește cineva asta și-l bate gândul să meargă la preselecțiile trupelor de teatru de liceu aș spune să nu mai stați pe gânduri)
Super-eroul care te reprezintă
Nu cred că am unul care mă reprezintă, nu mă pot asemăna deloc. Pot să-i enumăr pe ăia care-mi plac. Și Batman e primul. Îmi plac și țestoasele ninja.
Dependențe
De Drama, probabil. Ar trebui să o las mai moale anul asta, pentru că am bac ș.a.m.d, dar tare mi-e frică de faptul că nu voi avea nicio șansă.
Lucruri vechi care încă îți atrag atenția
Nu pot spune că lucrurile noi mă atrag mai mult, deci nu pot spune că “încă îmi atrag atenția”. Sunt nenumărate exemple de chestii vechi pe care aș putea să le pun aici, dar o să zic de aparatele foto pe film. Am 3 acasă și m-am mai jucat cu ele.
“El e Theo, e un tip ok, puțin cam ciudat și neechilibrat. Trece de la nostalgie ilogică la o stare enervant de explozivă cam des. Îi place să fie în centul atenției, să se facă auzit.” – autocaracterizare de Theo însuși