Cum am întâlnit-o pe Diana Luce? Simplu, prin neprezență.
Am întâlnit-o într-o joi. Am întâlnit-o într-o ceainărie. Joi, la ceainărie, am întâlnit-o pe Diana beând un ceai rece în mijlocul unei câmpii.
Nu am spus că va fi un text simplu. Diana e un om complex. Artiștii sunt oameni haotici, dar organizați în dezordinea lor. Cum e Diana rămâne de aflat… Cert este că numele ei o fi având punctul pe i pus, însă personalitatea ei este ondulatoare. Ea este o persoană gingașă, asemenea unei flori de câmp în bătaia vântului. Fragilă, dar mirosul ei rămâne mult timp.

Ce te definește ca persoană?

Aș spune că toleranța în ideea în care cred că primim ceea ce oferim. De aceea pot să afirm că sunt un om deschis, care susține diversitatea, orice formă ar îmbrăca aceasta.

Ce plăceri vinovate ai?

Zahărul și Netflix, precum și plăcerea dată de procrastinarea conștientă, dar justificată de ideea că sub presiune voi da randament mai bun (ceea ce uneori se și întâmplă).

Ce te face să dansezi de fericire?

Câmpiile. În orice sezon. Optimisul pe care ți-l inspiră câmpia primăvara. Romanța verii într-un spațiu deschis, înflorit și cald. Nostalgia toamnei. Speranța că totul va fi bine, că orice încercare poate fi depășită, în timpul iernii.

Care este cea mai mișto experiență/amintire pe care ți-a produs-o întâlnirea cu oameni?

Cele mai speciale întâlniri pentru mine, sunt cele în care există o conexiune spontană, frapantă, pe care nu poți să o explici în cuvinte. O astfel de întâlnire, a putut spre exemplu să transforme o seară banală într-o amintire pentru totdeauna.  

Când erai mică cum îți imaginai că va arăta viitorul tău? Ce visai să fii?

Îmi imaginam că voi fi profesoară de franceză, pentru că și atunci și acum mi se pare fascinant să poți defini vacanța mare ca fiind o vacanță de aproape 3 luni. Franceza pentru că încă mi se pare chic.

Între timp, am devenit avocat cu o pasiune imensă pentru artă si estetică, fără vacanțe atat de lungi, dar cu aptitudinea de a gestiona timpul astfel încât să dau prioritate pasiunilor mele.

De unde pasiunea pentru flori de câmp?

Aș spune că e o pasiune asociată cu atracția pentru simplu și natural. Le asociez cu ceea ce reprezintă fidelitatea față de propria natură. Aceea modalitate firească de a fi, indiferent de intemperii. Evident e o analogie cu natura umană, convingerea mea fiind ca frumusețea fiecaruia iese la iveală mai cu seamă atunci când suntem fideli naturii noastre. Departe de convenții sociale, estetice, culturale etc.

Într-o lume de plastic, tu surprinzi naturalețea. Cum de? De ce?

E o manifestare care îmi vine natural. Timpul pe care mi-l acord ca să mă refac, să mă energizez, este petrecut în natură. În plimbări lungi prin parcuri, câmpii, dealuri, păduri. Ierbarele mele reprezintă materializări a ceea ce-mi inspiră natura. O îmbinare a dorinței de a reda viața ramelor vechi, prin restaurarea lor și năzuința de a expune natura și naturalul în interiorul acestora. Sunt obiecte de decor inspirate de natură și create din materiale naturale, care sugerează o atitudine mai conștientă asupra consumului și a consumerismului, precum și un îndemn înspre o relație aparte cu natura.

Cu ce culoare/culori ai asocia procesului tău de creație?

Cu lumina, indiferent ce nuanțe ar lua aceasta în raport cu obiectele pe care le atinge.

Prima lucrare compusă și povestea ei.

Prima lucrare a fost o incercare de a reproduce intr-o estetica mai actuală, ierbarul făcut de mine în clasa a IV-a.

Am găsit într-un weekend acest ierbar și am rămas fascinată de plantele presate în urmă cu mai bine de 15 ani. De faptul că unele și-au păstrat nuanțele, de forma lor, de ideea în sine de conservare.

Înrămarea lor a venit ulterior, ca o idee de asociere a acestor obiecte nou create, cu pasiunea mea pentru rame vechi și ideea de a le readuce la viață, de a le da o funcționalitate nouă.

Cum ai portretiza omul care îndrăgește arta ta?

Aș spune că sunt persoane cu o sensibilitate aparte, conectate cu natura și naturalul din jurul lor. Persoane care apreciază estetica simplă și organică.

Care este mesajul din spatele expoziției Peren 0.1?

Este o expoziție despre iubire, însă și despre sentimentele conexe ei: eternitatea, nostalgia, frica, trecerea timpului, sugerate toate atât împreună cât și în contrast, prin intermediul macului.

Expozitia se prezintă sub forma unui câmp, imaginar incandescent, în care manifestarea gândurilor, a iubirii poate în sfârșit să aibă loc, să fie sesizată de simțuri.

Roșul are in general o simbolistică pozitivă, însă în contrast cu fragilitatea florilor poate sugera diversitatea trăirilor noastre.

Perenitatea este în general, un fenomen asociat plantelor, însa privind alegoric, o înrădăcinare sănătoasă, are asupra oamenilor aceeași capacitate de a genera stabilitate și rezistență indiferent de circumstanțe.

Expoziția are loc din 21 iulie până în 18 septembrie la ceainăria Cărțurești din Piața Unirii.

Merită să spui ceea ce gândești!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: