Robert Schein-Bogdanov – se vede că știe germană! Doar privește-i lungimea numelui și gândește-te că se prezintă astfel de la doi ani. Tu ce făceai la doi ani?
Inițial a vrut să se facă biolog în Australia. De fapt, nici fizica sau matematica nu îi displăceau în totalitate. Deși toate astrele au arătat un Robi-inginer, într-o zi, cerul s-a întunecat, universul și-a schimbat structura, iar destinul a zis: “se face actor!”
A intrat. Și-a vopsit părul portocaliu. A plecat. Ce va urma, începe să devină primele pagini din biografia unui artist în devenire.
În prezent este student în Anglia la facultatea Falmouth University, secția actorie. Poate privi în urmă asupra unui parcurs școlar în limba germană și varii roluri în spectacolele trupei de teatru ale școlii, reprezentări care s-au desfășurat pe scena Teatrului German din Timișoara. Cum l-au șlefuit anii ce-au trecut se poate desprinde din acest dialog virtual!
Care a fost momentul în care ai spus: ”Asta vreau să fac”?
Nu cred că a existat un moment clar în care am zis: ”Ba, asta e, acum un moment nu știam, acum știu.” Tot ce e sigur este, că de când mă joc de-a actoria, a devenit din ce în ce mai greu. Și încă așa e. Probabil asta m-a atras spre meseria asta. În fiecare zi mă lovesc de mai multă muncă, mai multă frustrare, dar mai ales multă plăcere și curiozitate. Și chiar dacă am doar 19 ani (ce știu eu despre viață?) cred și sper că așa va fi toată viața mea. Fall. Learn. Rise. Repeat. Și mai e o chestie. Asta e singurul lucru cu care am putut fi 100% serios. Singurul lucru cu care nu mi-am permis să fiu leneș.
Ce te-a împins să pleci?
Mai, tot. Mergeam la școală stătea 7 ore pe zi din care dacă făceam 3 ceva productiv eram surspins. Și știm cu toții de nefăcutul de nimic e cea mai obositoare chestie. Și am vrut să scap de tot ce înseamnă sistem românesc de învățământ. Nu zic că tot e rău, zic doar că am vrut să diminuez riscul.
Apoi, faptul că lumea de pe stradă era prea ursuză și prea ne înjuram toți cu toți, degeaba. Nu fac studiu social, nu zic de ce și cum e lumea mai supărată acasă, dar aici foarte rar am văzut oameni care să se uite puțin încruntați la mine. Și se simte al naibii de mișto. Și părinții mei m-au ajutat foarte mult cu decizia asta, până și din educație. Am călătorit destul de mult cu ei și am văzut că se poate și mai bine, dar și mai rău. Până acum mi se pare că am ales mai bine.
În ce măsură consideri că arta este o industrie?
Depinde ce spui prin industrie. Dacă industria înseamnă o producție de ceva palpabil, atunci nu. Și nu cred că o pânză zugrăvită sau niște lut modelat e artă. Senzația pe care o produce poate este artă. Și dacă cineva va reuși să cuantifice senzațiile atunci va fi o industrie propriu-zisă. În rest, o pot numi industrie doar din perspectiva că se vând și se schimbă oameni fără să conteze că sunt oameni. Da, poate ți se pare că ești unic și original. Stai să vezi când ești într-o sală de așteptare pentru un casting și acolo mai sunt 15 oameni care arată exact ca tine.
Descrie-te cum ar face-o un trecător/necunoscut
Un gras cu o privire mult prea arogantă și care trage mult prea des din țigară.
Robi n-ar fi Robi fără…
Câte o duma sau un useless fact o dată la 2 minute. Fără pasiunea pentru teatru. Fără optimismul meu orb. Fără câte un șut în fund dat oamenilor care au nevoie de unul.
Plăceri vinovate
Budinca. Kitsch-ul. Cocktailuri mult prea roz.
Dependențe
Tutunul. Serialele. Oamenii mișto. Și muntele.
Te-ai simțit useless, atunci când…
… nu am intrat la prima facultate la care am dat. Amuzant e că a fost mult mai ușor să nu iau admiterea următoarele 3 dăți.
Super-eroul care te reprezintă
Iron Man. Mie îmi lipsesc doar câteva zeci de milioane, vreo trei doctorate în fizică și fața lui Robert Downey Jr.
Ultima dată când ai făcut ceva pentru prima oară
Hmmmm. Cred că cea mai recentă chestie trebuie să fie faptul că mi-am cumpărat tofu și mi l-am gătit. În afară faptului că nu are nici un gust, e destul de bun.
Locul preferat din casă
Oriunde pot sa ma intind si sa nu ma doara spatele. Dar dacă e, aș alege în curte, sub cireș, în hamac.
Lucruri vechi care încă îți atrag atenția
Mașinile. Bibelourile (mai ales alea în formă de pește sau pescar chinez). Cărtile. Casele. Indicatoare de tot felul.
Unde cauți lucruri noi
Oriunde le găsesc. Nu cred că le mai caut voluntar, dar observ chestii noi despre mine, despre lume și despre actorie în fiecare zi. Curiozitatea îmi e deja reflex. Dar cred că cel mai mult învăț de la oameni. Din stat la povești cu oameni care pot să spună povești.
Cea mai buna decizie pe care ai luat-o
Să îmi pese puțin mai mult de mine. Și nu, nu zic că e ok să fii tu mereu buricul pământului, dar puțin egoism te poate scăpa de multe necazuri. Dacă e să o iei practic, încearcă să fii mereu ca atunci când ești puțin mahmur. Pragmatic, ușor impulsiv și cu dume proaste la bord.