A fost odată o cafenea … și bine că a fost!
A fost odată o cafenea plină de oameni … și bine că erau diverși!
A fost odată o cafenea plină de oameni cu idei … și asta a urmat:
Și așa a luat naștere
într-o zi de joi cu soare,
într-un centru de oraș,
într-o cafenea îmbrăcată în ferestre
o întâlnire galbenă
cu invitați pestriți.
Era ca o piesă de teatru
fără spectatori.
Nimeni nu realiza dacă
nu-ți spuneai replica corect,
ori nu erai de-a locului
defapt puteai fi Goethe,
îmbrăcat în hainele lui Hamlet,
vorbind limba lui Moliere.
Dacă aveai un creativ suflet
sufletul îți vibra pe ritm de oraș
oraș prin a cărui vene pulsa
pulsa o Bega îngrădită de magnolii
magnolii, biciclete și cafenele
cafeneaua era noul tău teritoriu
teritor cucerit prin creație și extaz
extazul unui nou început
început sfârșit în imaginar
imaginar care devenea
cu primul gest real.
Iar la sfârșitul zilei
ce era al tău dimineață
devenea al vostru seara
ce era singularul
devenea multiculturalul
iar ideea ta
nu mai era vis
era realitate
era vis contopit cu speranță
speranță contopită cu posibilitate.
Descrierea vizuală a evenimentului: