Metafora vinietei – prevenția în trafic

Prevenția în trafic nu este asemenea unei viniete. Ea nu are o perioadă de valabilitate și nu se aplică doar într-o țară.

În ultima vreme ziarele și rețelele de socializare au început să fie împânzite de știri care anunțau accidentente de diverse gravități.  Actorii acestor dezastre nu proveneau mereu din aceași tabără. Era un triunghi vicios. Era una dintre aceste relații: pieton-șofer, biciclist-șofer și șofer-șofer. Cum adevărul este la mijloc, rareori vom putea indica ferm a cui a fost vina. Despre morți numai de bine, dar trauma rămâne celor vii sau familiei decedatului.

Succesul provine din soluționarea unei nevoi

E nevoie de educație, indiferent de domeniul la care ne referim. Oamenii datorează ceea ce sunt acestor trei piloni (importanța fiind în ordine descrescătoare): ereditate, educație, mediu. Educăm dacă bagajul permite, dar și odată ce fundația este bine ancorată în principii sănătoase și dorință de cunoaștere perpetuă, mediul nu va putea dărâma individul.

De aceea discuția despre educația rutieră nu trebuie purtată doar în mașina unei școli de șoferi sau în familie, ci la o masă rotundă. E nevoie de dezbatere ghidată pe trei piloni: problemă-opinie-soluție. Fiecare, indiferent de tabăra pe care o reprezintă (pieton, biciclist, motociclist, șofer) trebuie să ia parte la găsirea unui consens. Problema traficului ”sănătos” ne afectează pe toți. Unii își spun opinia. Puțini găsesc soluții.

Este o interdependență atât la nivel microcosmic (între membrii familiei), cât și macrocosmic (societate). Degeaba copilul învață să pedaleze, privind mereu drumul, când părintele conduce mașina privind ecranul telefonului (făcând un live). Înainte să înțelegem, imităm.

Prevenția în trafic nu este asemenea unei viniete. Ea nu are o perioadă de valabilitate definită și nu se aplică doar într-o țară. Poate data viitoare când te vei urca la volanul unei mașini, îți vei aminti de metafora vinietei.

”Pietonul și biciclistul nu îți sunt inferiori, ci preferă să se deplaseze diferit.”

Fotografie de copertă realizată de Flavius Neamciuc

[interviu] Diana Luce: Câmpiile. În orice sezon.

Cum am întâlnit-o pe Diana Luce? Simplu, prin neprezență.
Am întâlnit-o într-o joi. Am întâlnit-o într-o ceainărie. Joi, la ceainărie, am întâlnit-o pe Diana beând un ceai rece în mijlocul unei câmpii.
Nu am spus că va fi un text simplu. Diana e un om complex. Artiștii sunt oameni haotici, dar organizați în dezordinea lor. Cum e Diana rămâne de aflat… Cert este că numele ei o fi având punctul pe i pus, însă personalitatea ei este ondulatoare. Ea este o persoană gingașă, asemenea unei flori de câmp în bătaia vântului. Fragilă, dar mirosul ei rămâne mult timp.

Ce te definește ca persoană?

Aș spune că toleranța în ideea în care cred că primim ceea ce oferim. De aceea pot să afirm că sunt un om deschis, care susține diversitatea, orice formă ar îmbrăca aceasta.

Ce plăceri vinovate ai?

Zahărul și Netflix, precum și plăcerea dată de procrastinarea conștientă, dar justificată de ideea că sub presiune voi da randament mai bun (ceea ce uneori se și întâmplă).

Ce te face să dansezi de fericire?

Câmpiile. În orice sezon. Optimisul pe care ți-l inspiră câmpia primăvara. Romanța verii într-un spațiu deschis, înflorit și cald. Nostalgia toamnei. Speranța că totul va fi bine, că orice încercare poate fi depășită, în timpul iernii.

Care este cea mai mișto experiență/amintire pe care ți-a produs-o întâlnirea cu oameni?

Cele mai speciale întâlniri pentru mine, sunt cele în care există o conexiune spontană, frapantă, pe care nu poți să o explici în cuvinte. O astfel de întâlnire, a putut spre exemplu să transforme o seară banală într-o amintire pentru totdeauna.  

Când erai mică cum îți imaginai că va arăta viitorul tău? Ce visai să fii?

Îmi imaginam că voi fi profesoară de franceză, pentru că și atunci și acum mi se pare fascinant să poți defini vacanța mare ca fiind o vacanță de aproape 3 luni. Franceza pentru că încă mi se pare chic.

Între timp, am devenit avocat cu o pasiune imensă pentru artă si estetică, fără vacanțe atat de lungi, dar cu aptitudinea de a gestiona timpul astfel încât să dau prioritate pasiunilor mele.

De unde pasiunea pentru flori de câmp?

Aș spune că e o pasiune asociată cu atracția pentru simplu și natural. Le asociez cu ceea ce reprezintă fidelitatea față de propria natură. Aceea modalitate firească de a fi, indiferent de intemperii. Evident e o analogie cu natura umană, convingerea mea fiind ca frumusețea fiecaruia iese la iveală mai cu seamă atunci când suntem fideli naturii noastre. Departe de convenții sociale, estetice, culturale etc.

Într-o lume de plastic, tu surprinzi naturalețea. Cum de? De ce?

E o manifestare care îmi vine natural. Timpul pe care mi-l acord ca să mă refac, să mă energizez, este petrecut în natură. În plimbări lungi prin parcuri, câmpii, dealuri, păduri. Ierbarele mele reprezintă materializări a ceea ce-mi inspiră natura. O îmbinare a dorinței de a reda viața ramelor vechi, prin restaurarea lor și năzuința de a expune natura și naturalul în interiorul acestora. Sunt obiecte de decor inspirate de natură și create din materiale naturale, care sugerează o atitudine mai conștientă asupra consumului și a consumerismului, precum și un îndemn înspre o relație aparte cu natura.

Cu ce culoare/culori ai asocia procesului tău de creație?

Cu lumina, indiferent ce nuanțe ar lua aceasta în raport cu obiectele pe care le atinge.

Prima lucrare compusă și povestea ei.

Prima lucrare a fost o incercare de a reproduce intr-o estetica mai actuală, ierbarul făcut de mine în clasa a IV-a.

Am găsit într-un weekend acest ierbar și am rămas fascinată de plantele presate în urmă cu mai bine de 15 ani. De faptul că unele și-au păstrat nuanțele, de forma lor, de ideea în sine de conservare.

Înrămarea lor a venit ulterior, ca o idee de asociere a acestor obiecte nou create, cu pasiunea mea pentru rame vechi și ideea de a le readuce la viață, de a le da o funcționalitate nouă.

Cum ai portretiza omul care îndrăgește arta ta?

Aș spune că sunt persoane cu o sensibilitate aparte, conectate cu natura și naturalul din jurul lor. Persoane care apreciază estetica simplă și organică.

Care este mesajul din spatele expoziției Peren 0.1?

Este o expoziție despre iubire, însă și despre sentimentele conexe ei: eternitatea, nostalgia, frica, trecerea timpului, sugerate toate atât împreună cât și în contrast, prin intermediul macului.

Expozitia se prezintă sub forma unui câmp, imaginar incandescent, în care manifestarea gândurilor, a iubirii poate în sfârșit să aibă loc, să fie sesizată de simțuri.

Roșul are in general o simbolistică pozitivă, însă în contrast cu fragilitatea florilor poate sugera diversitatea trăirilor noastre.

Perenitatea este în general, un fenomen asociat plantelor, însa privind alegoric, o înrădăcinare sănătoasă, are asupra oamenilor aceeași capacitate de a genera stabilitate și rezistență indiferent de circumstanțe.

Expoziția are loc din 21 iulie până în 18 septembrie la ceainăria Cărțurești din Piața Unirii.

[interviu] Amalia Gaiță: Let your soul inspire!

Când specificul evenimentului este altul decât muzica de calitate,
atunci concertele devin cireașa de pe tort.
Vineri, 17 august, începe festivalul Craft Art Beer. Festivalul va aduce împreună oameni pasionați de bere artizanală, gustări delicioase și concerte alese cu atenție, toate acestea petrecându-se în Parcul Rozelor.
Când line-up-ul unui festival de bere este completat de nume sonore din industria muzicală – Golan, Moonlight Breakfast – nu-ți rămâne decât să optezi pentru trupa care îți este ție cea mai dragă. Amalia Gaiță e de-a casei în Timișoara, dar cu fiecare apariție pare o trupă în plină metamorfoză.
E armonie, piele de găină și o pură nebunie.

Dacă Amalia Gaiță ar fi o poveste cu ”A fost o dată ca niciodată…”, care ar fi punctul culminant?

Amalia: A fost odată un copil timid și muncitor. Tot ce își dorea era să cânte propria muzică. După ce și-a strâns suficient curaj și a format o echipă, punctul culminant a venit prin lansarea albumului “Melting Sun”, în decembrie 2017, o experiență mult așteptată și o amintire faină de tot.

Michi: A fost odată ca niciodată un fotograf ce developa doar note muzicale. Când i s-au terminat filmele, a început să cânte, și așa s-a născut „Melting Sun”. Punctul culminant ar fi momentul lansării primului nostru album „Melting Sun”, un moment trăit cu multă emoție de către toți cei implicați.

Adi: punctul culminant: lucrul la un nou album în 2019.

Care este cel mai important lucru pe care l-ați învățat până acum?

Amalia: Trust the journey & the rhythm.

Michi: Munca depusă cu pasiune dă roade mereu.

Adi:… că viața bate filmul „Music is spiritual. The music business is not.”

Cu ce culoare ați asocia piesele voastre?

Amalia: Fiecare piesă are, într-un fel, cromatica ei. Wolves e albastru cobalt, Moon starer turquoise, Rudy laughs – rosu burgund.

Michi: Deși fotografiile din „Melting Sun” sunt alb negru, mie piesele „Melting Sun” mi se pare că sună roșu și albastru închis.

Adi: Jam red / charcoal grey

Vlad: Vișiniu, cenușiu

Care e cea mai mișto experiență/amintire pe care o aveți cu trupa?

Amalia: Turneul prin țară de promovare a materialului a fost cu siguranță o experiență care ne-a legat foarte mult. Imi amintesc cu mare drag și primele noastre repetiții, cand eram niște străini, dar împărțeam aceeași curiozitate.

Michi: Probabil amintirile cele mai plăcute sunt drumurile lungi spre concerte, și glumele pe care le-am născut în acele momente. Dar totuși, fiecare concert este o experiență aparte, în special cele la care lucrăm mai mult, cum a fost concertul de lansare.

Adi: studio 2nd session

Vlad: Last year mini tour

Prima piesă compusă și povestea ei.

Amalia: Când am început să cântăm Rudy laughs nu știam pe ce să ne concentrăm mai întâi, forma piesei, ce sound să îi dăm, ce abordare. Eram nerăbdători să descoperim ce e specific fiecăruia și cum vom pune asta în valoare.

Michi: „Rudy Laughs” îmi aduce mereu aminte de acel moment din sala de repetiție când Amalia ne arăta piesa, noi încercam s-o cântăm, dar noi de fapt nici nu ne cunoșteam atât de bine, și parcă mai mult voiam să povestim.

Cum ați portretiza omul care ascultă muzica voastră?

Amalia: Atent la detaliu și mesaj, neobosit să experimenteze.

Michi: Un om deschis la sonorități noi și atent la detalii

Adi: Putin dus cu capu’

Vlad: Not your average music consumer

Descrieți-vă cât mai creativ

Amalia: Earth. Wind. Fire

Michi: Basist ordonat, ascult metal stricat.

Adi: We rock, we truly rock. 😉

Vlad: Suntem de treabă. Destul de onești, zic eu.

Care este videoclipul vostru preferat al unei trupe străine?

Amalia: Sigur Rós – Sæglópur

Michi: Karnivool – All I Know

Adi: Steven Wilson – Song of I ft. Sophie Hunger // Steven Wilson -Drive Home

Vlad: TesseracT – King

3 cuvinte cheie pentru show-ul de la Timișoara:

Amalia: Forță, energie, contrast

Michi: Dinamică, diversitate, joacă

Adi: expect the unexpected

Vlad: Energie, emoție, culoare

Care este mesajul vostru pentru public?

Amalia: Let your soul inspire!

Michi: Pentru noi orice concert este o reprezentație vie a albumului „Melting Sun”. Dacă o să vă placă atmosfera, nu ezitați s-o trageți de mânecă pe Amalia și să-i cereți discul „Melting Sun”.

Adi: Fusion ON!

Vlad: Deci, ce fain o să fieeeee!

Фотографија корисника Amalia Gaita

Cristina Precupaș

ARTizanal – Craft Art TM

Arta vine sub diferite forme. Unii ne naștem artiști, alții ne dezvoltăm latura artistică de-a lungul vieții. Consider că este o greșeală să îngrădești termenul de artă, raportându-te la artă doar ca ansamblu de obiecte pe care le poate adăposti un muzeu.

ARTă. ARTist. ARTizanal

Inițial era pictura. Datorită accelerării timpului oamenii au inventat pictura rapidă – fotografia. Cum o fotografie nu poate surprinde un eveniment în ansamblu, filmul a venit ca o nevoie firească.
Acum avem la îndemână diferite tehnici prin care putem captura momentul care tocmai a trecut. Putem să ne revedem pe noi când eram prea mici pentru a avea memorie. Amintirile ne rămân după ce secunda a trecut și nimic nu mai e ceea ce-a fost. Mijloacele sunt. Uneori scopul lipsește. Scopul de-a ieși din casă, iar uneori chiar din zona de confort.

Vara este sursa primordială de amintiri. Spune-mi la ce evenimente mergi, ca să-ți spun dacă voi veni și eu!

Ai auzit de Craft Art TM Beer Festival?

Unii oameni consumă bere, ca o simplă băutură. Alții o ridică la rang de artă. Arta de a realiza bere artizanală – un trend în creștere și pe plan național.
Organizatorii festivalului cred în puterea unei beri, în brewing-ul făcut ca la carte și de aceea le aduc timișorenilor artizanii de bere mai aproape.
Când? 17-19 august
Unde? Parcul Rozelor
La festival vor veni și producători străini, aflați pentru prima oară în România.
Festivalul se adresează de asemenea și iubitorilor de muzică bună. Line-up fresh și ales cu mare atenție reunește pe aceași scenă, cea din Parcul Rozelor, nume sonore precum Golan, Moonlight Breakfast, Gojira & Planet H și Grimus.
17 august 
Moonlight Breakeast
Grimus

Amalia Gaiță

18 august 
Gojila & Planet H
19 august
Golan
Ei sunt headlinerii. Cine va mai concerta vom afla de la organizatori de pe pagina de Facebook.
În cazul în care te-am făcut curios de acest festival al verii, bilete early bird se pot cumpăra de pe site.

Pentru a rămâne mereu în contact cu informațiile legate de festival poți urmări pagina lor de facebook unde postează toate detaliile sau să fii cu ochii în patru pe rețelele de socializare ale blogului (facebook, instagram).

Ceau, Cinema: 5 motive pentru #ediția5

Vara este cel mai intens sezon. Pe el se bat toți organizatorii de festivale, iar festivalierii își drămuiesc zilele la secundă. De ambele părți ale baricadei strategia este intensă. Unii vor să ofere tot ce au ei mai bun, alții vor să aibă doar experiențe la superlativ. Fiecare organizator are dorința să realizeze cea mai atractivă ediție a festivalului. E o dorință care îmbină ambele moduri de motivație: intrinsecă (este vorba despre dorința de perfecționare și evoluare), cât și extrinsecă (reușita unui festival este dată de numărul participanțiilor). Organizarea unui festival este o acțiune de interdependență. Omul are nevoie de relaxarea pe care i-o poate oferi un festival, dar organizatorul are nevoie de omul care să valorifice prin prezență munca ultimelor luni. 
Imediat calendarul va arăta luna iulie. Fiind vară luna iulie trezește în fiecare dintre noi o multitudine de amintiri și lucruri care se pot întâmpla numai în această lună. Tot acum se coace și cea mai zemoasă lubeniță. Lubenița de la Gottlob. Exact, din acel sătuc din apropierea Timișoarei care are un cinematograf invidiat de mulți.

Festivalul Ceau, Cinema revine în fața publicului timișorean cu cea de-a cincea ediție!

Sigur ai auzit de festivalul de film Ceau, Cinema. Puteai auzi de la mine (articol 2016, articol 2017), s-ar putea să fii dat de un articol despre el pe news feed-ul tău sau poate dacă ești de modă veche, ai văzut un afiș prin oraș. În cazul în care ai aflat direct de la sursă (de pe pagina lor de facebook sau instagram) înseamnă că ești deja un prieten al festivalului. Oricum te-ai raporta la acest festival, cred că merită să aflii ce surprize te așteaptă din 19 până în 22 iulie.

Trailer-ul ediției, realizat de cei de la DocuMentor poate fi urmărit aici

realizat de Răzvan Cornici

1. Comunismul regizat, nu mimat

Ceau, Cinema! este un festival de film european. Fiind un festival care este dedicat atât familiei, cât și diversității de vârstă și interes, filmele se mulează pe gustul fiecăruia. Anul acesta tema principală este comunismul văzut cu focus în România, dar nu numai.
Copii sunt așteptați cu filmele MAMA (1976, regia Elisabeta Bostan), o co-producție româno-sovieto-franceză și noutatea STRĂJERII (2018, regia Liviu Marghidan).Copiii sub 14 ani au intrare gratuit[ la proiecțiile dedicate lor.
Pentru cinefilii, organizatorii au divulgat următoarele titluri: „Reconstituirea” şi „W.R. – Misterele organismului”, două filme subversive celebre și un focus dedicat regizorului timişorean Florin Iepan.
O prezență interesantă din lumea filmului este regizoarea Tatiana Chistova. Aceasta va fi prezentă la Timişoara pentru a discuta cu publicul pe marginea documentarului „Convictions” (2016), un documentar extrem de curajos despre puterea unei decizii. Filmul urmărește câţiva tineri din Rusia, care încearcă să se opună înrolării forţate în armată, gest care nu poate rămâne nesancţionat într-o ţară tot mai militarizată.

„Out of the Present” (r. Andrei Ujică)

2. Andrei Ujică

Scurt istoric

Andrei Ujică, scriitor și regizor, s-a născut în Timișoara în anul 1951. În anii ’70 colaborează cu Șerban Foarță la compunerea versurilor pentru formația Phoenix. Emigrând în Germania Federală începe să predea literatura, filmul și teoria mass-mediei. Acolo începe să lucreze la diverse proiecte pe tema comunismului. Din 2001 este profesor de film la Universitatea Națională din Karlsruhe, iar din 2002 a devenit director al institutului pentru film ZKM.

Ceau Cinema x Andrei Ujică

Numele lui în cadrul celei de-a cincea ediție a festivalului se asociază cu termenii prezență, masterclass și omagiere. Andrei Ujică, unul dintre cei mai apreciați reprezentanți ai Noului Cinema Nonficțional din lume, va fi omagiat printr-o retrospectivă a trilogiei sale despre sfârșitul comunismului – „Videograme dintr-o revoluție”, „Out of the Present” (într-o copie restaurată digital) și „Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu”.
De asemenea cei interesați să-l cunoască personal pe Andrei Ujică o pot face în cadrul unui materclass susținut de el.

„Videograme dintr-o revoluție”  (1992) este o creație de referință în ceea ce privește relațiile dintre media și puterea politică în Europa la sfârșitul comunismului.

„Out of the Present” (1995), film comparat de unii cu „A Space Odyssey” sau „Solaris”, urmărește povestea cosmonautuluirusSergei Krikalev. Farmecul filmului reiese din oglindirea a două lumi. Acele 10 luni pe care Sergei Krikalev le-a petrecut în spațiu, marcau pe Pământ se destrămarea Uniunii Sovietice.


Răzvan Georgescu

3. Trofeul Ceau, Cinema! „Răzvan Georgescu”

Trofeul competiției Festivalului Ceau, Cinema! de la Timișoara va fi dedicat începând din acest an memoriei regretatului regizor Răzvan Georgescu. Anul trecut marele premiu a fost câştigat de filmul „Mister Universo” (Austria-Italia), de Tizza Covi şi Rainer Frimmel.

Ceau Cinema x Răzvan Georgescu

Cum festivalul Ceau, Cinema este (și speră organizatorii că va continua să fie) un festival al comunității, al prietenilor, nu putem să nu vorbim despre Răzvan Georgescu ca un prieten al festivalului.
Implicarea lui în festival a fost diversă. În 2015 publicul Ceau Cinema a luat primul contact cu el. La cea de-a doua ediție, inaugurarea cinematografului modernizat din comuna Gottlob, din Timiș, a fost serbată cu proiecția documentarului „Pașaport de Germania” (2014), în prezența lui Răzvan Georgescu. După un an de la proiecție, Răzvan urma să revină la festival sub denumirea de membru al juriului competiției. Ar fi venit și la ediția a patra, ar fi venit, dacă nu ar fi … La vârsta de 51 de ani, oamenii filmului, apropiații sau cunoscuții au trebuit să își ia la revedere de la omul, care pentru jumătate de veac a reprezentat Georgescu. Răzvan Georgescu.
La ediția a cincea, care va avea loc între 19 și 22 iulie 2018, Răzvan Georgescu va fi omagiat prin proiecția documentarului „Testimonial”, la 10 ani de la lansarea acestuia, în 2008, precum și a unui interviu video inedit pe care cineastul l-a acordat în 2016 echipei festivalului.

„Căderea” (r. Marina Stepanska)

Filmele competiției

Anul acesta competiția pentru trofeul Ceau, Cinema! „Răzvan Georgescu” se dă între șase filme interesante, cinci dintre acestea fiind proiectate în exclusivitate în România. Regizorii filmelor, dintre care două femei, sunt din Bulgaria, Croaţia, Italia, Polonia, Slovacia şi Ucraina.

Out(r. György Kristóf) urmăreşte călătoria prin Europa de Est a unui bărbat în jurul a 50 de ani, care speră să-şi găsească un loc de muncă, dar care ajunge implicat într-o serie de întâmplări bizare.

3/4 (r. Ilian Metev) este portretul unei familii – un tată şi doi copii adolescenţi – în ultima lor vară împreună.

Căderea (r. Marina Stepanska) este o poveste fragilă de dragoste între un băiat şi o fată în Ucraina post-revoluţionară de astăzi.

Manuel (r. italian Dario Albertini) este portretul unui tânăr de 18 ani care părăseşte centrul de plasament în care a fost închis şi care este nevoit să înceapă o nouă viaţă, în libertate.

Comic Sans (r. Nevio Marasović) are în centru un tânăr graphic designer de succes, pus în situaţia de a-şi revizui existenţa după ce este părăsit de iubită şi se reîntâlneşte cu tatăl său.

Nina (r. Olga Chajdas) urmăreşte un cuplu care se hotărăşte să apeleze la o mamă surogat, însă lucrurile se complică atunci când soţia se simte atrasă de tânăra aleasă să îi poarte viitorul copil.

Ionuț Mareș le-a ales, tu, spectatorule, ai menirea să le jurizezi. Cum nici o faptă bună nu rămâne nerăsplătită, cu puțin noroc ediția din acest an poate să-ți aducă o bicicletă oferită de cei de la Bicicletele Pegas.

Bicicletă Pegas – premiul publicului

4. Publicul este răsplătit

Ești spectator cutezător, votezi cele 6 filme din competiție, atunci meriți o bicicletă născută în 1972 și reinventată pentru noua generație. Șaua și ghidonul sunt inconfundabile, indiferent când te-ai născut. Tot înainte! Cucerește orașul împreună cu DICTATORUL și Comunitatea Pegas din Timișoara!

Premiul va fi oferit prin tragere la sorț la Grădina de Vară în data de 22 iulie.


5. Juriul

Din 2015 începând, fiecare ediție a avut un juriu mixt, a cărui membrii erau oameni din domeniul filmului sau a teatrului. Anul acesta la aceași masă se vor întâlni actrița Alina Grigore, criticul de film Ileana Bîrsan și regizorul Florin Iepan. O actrița, un critic de film și un regizor intră într-o sală de film… Cine va lua Marele Premiu în valoare de 1.500 de euro vom afla pe data de 22 iulie la Gala de închidere a festivalului, gală care va avea loc la Grădina de Vară.

—–

Ceau, Cinema! este un festival dedicat filmului european, organizat de Asociaţia Marele Ecran şi Asociaţia Pelicula Culturală.

Evenimentul este realizat de voluntari, cu susţinerea:TNT România, Vitas România, Groupama, Casa Auto Timişoara, Bicicleta Pegas, Ursus Retro, Institutul Francez din Timişoara, Hotel Timişoara, Hostel Costel, iaBilet.ro, Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timişoara, Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Timişoara, Direcţia Judeţeană de Cultură Timiş, Filarmonica Banatul, Teatrul Auăleu, Documentor, Institutul Polonez din Bucureşti, AMBASADA, Cuib d’Arte, MISC, Librăria „La Două Bufniţe”, Primăria Gottlob.

Parteneri media:Kiss FM, All about Romanian Cinema (AaRC), Radio Timişoara, Zile şi Nopţi, Ziarul Metropolis.