Andreea Serban este acea persoana, care nu îți vine să crezi că este reală. Pentru ea ziua are 48 de ore, iar universul a înzestrat-o cu diferite talente: știe să picteze, să fotografieze, să se machieze, să scrie frumos și regulat pe blogul său, care îi poartă și semnătura. Ea este paradoxul viu despre care vă voi povesti astăzi.
Andreea Șerban- bloggerița
🌸 Ce însemnă blogging-ul pentru tine și de cât timp faci asta?
Blogging-ul e pentru mine o pasiune. Îmi place să scriu, să fac fotografii, să creez, iar blogging-ul mă ajută să pun împreună mai multe pasiuni și hobby-uri pe care le am, incluzând aici și pasiunea pentru machiaj, pentru îngrijirea tenului, pentru tot felul de lucruri mărunte care mă fac pe mine fericită. Scriu pe blog de 2 ani, deși am avut o mică pauză în perioada licenței și bineînțeles că atunci se adunau toate ideile pentru postări în mintea mea.
🌸 Ce sfaturi le-ai da blogerilor la început de drum?
Cred că pentru un blogger la început este esențial să știe despre ce vrea să scrie și cui își dorește să se adreseze, și să învețe treptat să își asculte cititorii, să comunice cu ei și să urmărească aceste aspecte: calitate, valoare/informare, cantitate și postări constante. Un lucru pe care trebuie neapărat să îl ia în considerare este faptul că fiecare cititor trebuie să rămână cu ceva din aricolul citit. Odată pierdută valoarea pe care o poate prelua din articolele pe care le citește, de pe blog-urile citite, acesta nu se va mai întoarce.
🌸 În ce limbă îți vine mai ușor să scrii articole? Folosești engleza drept o punte care să îți ofere o paletă mai largă de cititori?
Sinceră să fiu mi-este destul de ușor să scriu atât în limba română cât și în limba engleză. Limba engleză o folosesc mai ales atunci când vreau ca articolul meu să ajungă la cât mai mulți oameni, fiind o limbă cunoscută universal, deci e foarte bună atunci când îmi doresc ca mesajul meu să fie înțeles de oricine.
🌸 Câtă lume știe că ai blog? Erai văzută la facultate drept tipa cu blog sau pur și simplu colega?
Majoritatea lumii din jurul meu știe acum că am blog. La început nu prea voiam să îl fac public, tocmai din cauza contrastului pe care îl face cu job-ul și facultatea mea, dar acum știe cam toată lumea, inclusiv colegii de la facultate, iar vestea a fost primită chiar foarte bine de ei.
Andreea Șerban- make-up artistul cu diplomă în IT
🌸 De cât timp ți-ai descoperit pasiunea pentru make-up?
Pasiunea mea pentru machiaj a apărut undeva prin liceu când deja începusem să am și un interes pentru farduri, culori și nu doar fond de ten și mascara… Cred că atunci mi-am cumpărat și primele palete de farduri și pensule, de data aceasta pentru machiaj și nu pentru pictură (pe atunci și pictam pe pânză, hihi)
🌸 Cum se îmbină pasiunile tale (make-up, fotografie) cu facultatea pe care ai studiat-o? Pari a fi antonimice.
Mi s-a spus la un moment dat că sunt ușor paradoxală, că la prima vedere sunt programator și inginer în automatică, dar ceea ce fac în timpul liber nu se potrivește deloc cu asta. Am fost mereu o fire creativă, mi-a plăcut să desenez, să pictez, iar fotografia este și ea o parte din pasiunile mele. Totuși eu cred că se îmbină perfect, pasiunile mele fiind cele care mă ajută să mă exprim și să îmi dezvolt creativitatea.
Andreea Șerban- omul cu as-ul din mânecă
🌸 Esti un paradox existențial. Ești asemenea unui spectacol “one woman show”. Îți ești atât make-up artist, cât și fotograf, unde să mai adaug că contrar altor femei tu îți poți repara singură calculatorul, fără a-i cere părerea Google-ului.Cred ca nimic nu mă mai poate surprinde la tine…
Sunt o fată. Asemenea oricăreia, mereu voi avea o mișcare gândită în avans/ un as în mânecă. Asul acestui interviu: am facut tir sportiv. Da, este interesant și totusi contrastant cu personalitatea mea, cu pasiunile și job-ul meu.
🌸 Iar povestea ei cu tirul sportiv sună astfel …
Tirul sportiv a fost o experiență interesantă. Am fost 2 ani și jumătate sportiv și am făcut antrenamente zilnice, iar fiecare antrenament a fost, să spunem, un ajutor de nădejde în formarea mea. Tirul te învață disciplină, te învață să concurezi tu cu tine, nu cu sportivul de pe standul de lângă și nu cu cel pe care-l știi ca fiind campinon național. În TIR ești tu, pistolul și ținta. E un feeling unic. Momentul în care simți declanșare, ușorul recul al pistolului de aer comprimat și gândul că ai atins obiectivul, sunt toate niște trăiri pe care nu le poți obține de altundeva
🌸 Îți este dor de acei 2 ani?
Uneori mi-e dor de toată atmosfera de acolo, dar nu mi-e dor de concursuri, de adrenalina din timpul probei, de stresul ca următorul foc trebuie să fie 10. Eu iubeam liniștea și precizia atrenamentului, momentul în care eu trăgeam doar pentru mine, când știam că nu contează nimic altceva decât bucuria, și nu încercarea obținerii unui titlu.
Andreea Șerban – fata din fața camerei
