acest interviu nu respectă normele firești ale unui interviu clasic. nu era o după-masă de toamnă. nu stăteam la o cafenea de vorbă. nu am înregistrat totul pe un reportofon. în schimb: da, ne aflam în fața unor calculatoare. da, cafeneaua noastra era o filă de Word. da, ne-a ieșit un interviu al secolului XXI.

Raul. Raul Bastean, pe numele său de scenă. Douăzeci și trei de ani. Tanăr, în putere. Actor. Absolvent de UVT Facultatea de Muzică și Teatru, joacă la Nationalul din Timișoara. La bază, un băiat din Timișoara. Carismatic. Indiscutabil un om al teatrului.

Deși este un actor tânăr, cu puțină experiență, a jucat de-a lungul anilor în diferite piese, transpunându-se în varii caractere. Unul dintre aceste spectacole, Avioane de hârtie, se va juca joi, 29 septembrie la Studio Uțu Strugari în cadrul Fest FDR. Atenție. Acțiune. La zbor!

ODP_0264.jpg

Unul din lucrurile care te interesează deja de câţiva ani este actoria. Care crezi ca sunt caracteristicile definitorii pentru un actor bun?

Da, fac teatru de câțiva ani și mă bucur enorm că am șansa de a face meseria asta extraordinară. Simt asta la fiecare întâlnire cu publicul. Cât despre caracteristicile unui bun actor nu știu dacă există o anume ”rețetă”. Cred, că munca, perseverența si  disciplina sunt vitale. Din experiența mea de până acum pot să zic faptul că cel mai important e să joci, să joci și iar să joci. Mi se pare că așa înveți, din experiența muncii cu regizorii și actorii.

În ce masură consideri că mediul în care ți-ai pus în practică cunoștințele te-a format ca actor? S-a legat teoria învățată cu practica de pe scenă?

Am învățat enorm de mult în anii ăștia de teatru pentru că am avut șansa să joc în Teatrul Național alături de actori minunați cu experiență super bogată în spate. Și, mai mult decât atât, actorii aceștia au avut multă răbdare cu mine și au fost foarte darnici; mi-au dăruit din experiența lor o grămadă de lucruri. Treaba asta spune enorm de multe despre echipa TNTm pentru că, în meseria asta, poate fi mult mai simplu să fii egoist, pentru a fi tu cel mai bun. Ăsta a fost, e și va rămâne un mare câștig pentru mine și nu pot decât să le fiu recunoscător acestor actori minunați cu care fiecare întâlnire pe scenă e o bucurie.

Ai vorbit despre colegii de breaslă, de actori de diferite vârste. Mereu vor exista actori cu mai multă experiență decât tine, care cum ai spus și tu vor vrea să predea ștafeta, transmițându-i noii generații toate cunoștințele acumulate în anii de actor. Ce părere ai când auzi lumea plângându-se de noua generație de actori?

Mă enervează la maxim treaba asta. Cred că și astăzi există actori tineri foarte talentanți. Aș spune doar faptul că oamenii care fac astfel de afirmații să meargă la teatru; azi, acum, în Timișoara sau oriunde în țară și am convingerea că își vor schimba atitudinea. Nu are sens să vprbesc despre valoarea totalmente apreciabilă a celorlalte generații de actori a căror muncă și experiență profesională a marcat lumea teatrului românesc și nu numai. Cred că noi, tinerii actori absolvenți ai școlilor de teatru, de azi, avem ceva de spus și e minunat că primim șansa de a păși pe scenă.

Mai mereu când mă aflam în sală și asistam ca spectator la vreo piesă modernă, dar nu numai, aveam impresia că mă aflu undeva în mijlocul unei situații actuale. Spațiul de joc, nu mai era scena propriu-zisă, ci mai degrabă societatea în care trăim. În ce măsură crezi că teatrul este oglindirea realității?

Pe lângă faptul că teatrul prezintă o anume realitate cu scopul de a spune ceva, teatrul cred că poate, de multe ori, să tragă un semnal de alarmă asupra unui subiect de actualitate în societate. Cred că teatrul este ca viața: infinit, imprevizibil și sensibil. Teatrul mi se pare extrem de complex, de fapt, e o artă sincretică.

Cât este instinct şi cât este indicația regizorală în însușirea unui rol, în transpunerea în personaj?

La începutul repetițiilor, merg destul de mult pe institnct. Am observant că, prima lectură îmi oferă un fel de primă impresie asupra textului și personajului pe care va urma să îl joc. Îmi formez o idee proprie pe care merg. Dacă e bine sau nu, în ce măsură e bine și ce anume păstrez din ceea ce e bine în primul drum pe care am pornit, am încredere că mă va îndruma regizorul cu care lucrez. Îmi place să ofer regizorului toată încrederea și dispoziția mea atunci când fac un rol. Mi se pare importantă încrederea în partenerii cu care joci, de la prima lectură până la ultima reprezentație. Și eu, la rândul meu, când primesc încrederea colegilor devin mult mai creativ, liber și deschis.

Este nevoie de o educaţie, de o pregătite constantă în privinţa artei teatrale?

Teatrul este un mod de a trăi. Mereu cauți în tine: lucruri, stări trăite cândva, gânduri, gesturi, atitudini pentru a da viață omului pe care îl creezi. El e în tine, doar că trebuie să îl cauți și să-l compui din ceea ce e al tău și asta mi se pare fascinant în meseria asta. Procesul ăsta de după repetiții, când merg acasă și mă gândesc la omul ăla. Văd pe stradă oameni de diverse tipologii și fur – un gest, un tip de mers, o atitudine; de multe ori fără să îmi dau seama.  Pe scenă corpul și mintea ta sunt instrumetele cu care lucrezi. Și, da! constat că trebuie să îți menții corpul mereu în formă și mintea să lucreze. Sper că de asta merg mult cu bicicleta și citesc. (razand)

odp_1674

Avioane de hârtie de Elise Wilk, regia Ion Ardeal Ieremia, TNTm 

Dupa un lung șir de întrebări generale, ar fi și cazul sa punem punctul pe i. În cadrul Fest FDR-ului, tu împreună cu alți actori talentați veți juca în piesa Avioane de hârtie în regia artistică a lui Ion-Ardeal Ieremia. Care a fost mai exact drumul spre Miki?

În sfârșit vorbim despre ceva concret. Acum am senzația că nu mai știu cum am ajuns la personajul Miki, știu sigur doar că mi-am dorit să joc personajul ăsta de la prima lectură ce a avut loc în FEST-FDR când s-au lecturat public cele trei texte finaliste ale Concursului Național de Dramaturgie organizat de Teatrul Național din Timișoara. Îmi doream să câștige acest text și așa s-a și întâmplat. Apoi, am avut șansa de a intra în distribuția spectacolului și de a lucra cu regizorul Ion Ardeal Ieremia care m-a distribuit exact pe acest rol. M-am bucurat enorm și am lucrat foarte, foarte bine și eficient.
Miki, din câteva perspective seamănă foarte bine cu mine. Partea asta a fost oarecum simplă deși îmi era teamă să nu fie prea mult Raul pe scenă și prea puțin Miki, dar când ai un regizor bun care nu te lasă să o iei pe arătură și îți dă multe elemente, e foarte bine pentru tine ca actor. Am făcut multă analiză asupra unor aspecte pe care eu nu le-am trăit. N-am fost lăsat de părinți pe la rude ori crescut fără tată. Astea au fost niște date foarte importante în construcția personajului. Cunosc oameni, copii cu povești similare. Am mers și am căutat în zona asta. Eu sunt foarte atașat de familia mea și am făcut săpături pe tema asta, cum ar fi dacă aș fi în situația lui Miki.

Miki visează să cucerească lumea asemenea personajului de pe posterul din camera sa. Ce te-a determinat să devi actor?

Nu știu dacă am un răspuns la întrebarea asta. Știu doar că de prin clasa a șasea am știut că asta vreau să fac și asta fac. Îmi place enorm ceea ce fac și mă bucur că am șansa să fac meseria asta minunată și unică. Mă bucur că pot să dau ceva din mine oamenilor care vin la teatru, un zâmbet, o stare, un gând, o poveste. E minunat ca timp de câteva zeci de minute publicul ”să vină” cu tine.

Ce roluri ți-ar plăcea să joci?

Nu am niciun fel de pretenții. Îmi doresc să joc. Cât mai mult, mai divers și să lucrez cu cât mai mulți regizori. Doar așa cred că pot evolua, lucrând și acumulând. Mi-ar plăcea foarte tare să fac genuri de teatru pe care nu le-am făcut până acum. Teatru documentar, spectacole cu problematici sociale actuale și teatru-dans.

Te-ai vedea în viitor schimbând scena pentru un platou de filmare? În ce gen de film ți-ar plăcea să joci?

Îmi doresc foarte tare să fac film. Nu am mai făcut și sunt foarte interesat să experimentez și zona asta. Nu se știe ce-ți rezervă viitorul…cred că dacă îți dorești ceva foarte tare, se împlinește. Vis-à-vis de teatru mi s-a confirmat asta de câteva ori. Dar acum hai să rămânem cu gândul la teatru pentru că FEST-FDR e în plină desfășurare la Teatrul Național Timișoara și e un adevărat maraton teatral cu montări una și una, de neratat!

I-ai citit ultimul gând, așa că de mâine Teatrul Național Timișoara te așteaptă și pe tine în sălile de spectacol. Mâine se va pune în scena Ai mei erau super!, Casa cu Pisici și Zidul. Programul complet îl găsești pe site-ul teatrului!

One thought on “Planează în viața unui actor – Raul Bastean”

Merită să spui ceea ce gândești!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: