Dacă în prima zi ploaia dansa pe la geamuri și pe asfaltul orașelor, zilele ce au urmat au adus pe scena Toscanei dimineți puternic amprentate de soare, soare care era în concordanță cu verdele peisajului. Mereu am considerat Italia fiind cea mai complexă țară din Europa, nu-i de mirare că paleta de turiști este compusă și din oamenii de dincolo de ocean. De aceea, orice te-ar defini ca individ, Italia va avea un răspuns pentru dorințele și nevoile tale.

Deoarece experiența în Toscana este asemenea unei povești, care nu are un incipit și un sfârșit predefinit, exact ancorat în realitate, ea scoțând individul din cotidian, m-am gândit ca viitoarele articole care vor lua naștere să nu mai fie scrise într-o manieră logico-matematică. (ex. ziua 1 am fost în X și în Y). Deși îmi place să mă consider o minte calculată, cu o gândire rațională, când vine vorba despre relatat întâmplări îmbrac mintea unui boem și plonjez în fantastic, omul nemaifiind om, iar pomul, pom.

Dacă acest lucru a fost punctat vă invit să plonjați în ireal, lăsându-vă sufletul să zburde pe dealurile Toscanei și mintea să vă șerpuiască pe drumurile înguste mărginite de verdeață.  Înainte de a vă istorisi povestea mea în legătură cu Toscana și magia acestei regiuni, hai să facem un exercițiu de imaginație:

fiat 500 la ToscanaVă aflați într-un Fiat 500 (noua mea cucerire, simbol pentru Italia). Deși poate încă nu ați învățat să conduceți, virați ritmic ba la stânga, ba la dreapta. În stânga e verdeață, în dreapta dealuri cu viță de vie și case din piatra. Dacă deschideți geamul simțiți că vă mângâie soarele fața, dar simultan simțiți și o adiere ușoară. Închideți ochii (e ok, sunteți opriți pe marginea drumului), inspirati adânc. Ce simțiți? Cum vă simțiți? Acum deschideți ochii. Încă vă aflați în fața monitorului sau ați rămas captivi în acel tablou idilic? 

Fiecare dimineață începe cu o rază de soare și se sfârșește cu un cer înstelat pe terasa fermei…

fattoria-poggerino

Așa începe povestea mea. În continuare vă voi prezenta câteva orășele a căror poveste am descoperit-o. Ele sunt: San Gimignano, Volterra, Siena, Montepulciano, San Quirico d’Orcia, Montalcino. Fiecare este bătrân asemenea istoriei, dar cu toate acestea încă incită mulți turiști. E un peisaj contrastant între vechimea arhitecturii, care este de un simplism desăvârșit cărămida si piatra fiind vedetele și modernitatea turiștilor. Dar deși aceasta este caracteristica principală, fiecare orășel își are unicitatea:

SAN GIMIGNANO

Orășelul are clădirile asemenea „zgârie-norilor”, fiind poreclit drept Manhattan-ul Toscanei. El a fost înscris în anul 1990 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.


VOLTERRA

Acest oraș de-a lungul istoriei s-a bucurat de diferite denumiri. Primul popor, etruscii, l-au numit Velathri, romanii Volaterrae, în prezent bucurându-se de numele Volterra.

SIENA

Piazza del Campo este un motiv emblematic pentru oraș, ea fiind construită în formă de evantai. În acea piață se ține cursa anuală de cai. Mult timp au existat dispute între Siena și Florența, care dintre acestea ar merita titlul de capitală a Toscanei.


MONTEPULCIANO, SAN QUIRICO D’ORICIA, MONTALCINO

Vinul este laitmotivul acestor orășele.

… povestea va continua. 🙂

Merită să spui ceea ce gândești!

%d blogeri au apreciat: