Când oamenii ne inspiră, nu trebuie să-i venerăm în liniște. Ar trebui să-i tragem de mânecă și folosind niște cuvinte simple, sincere, să le spunem: ”Tu, chiar mă inspiri. Deși nu vei apărea în lista mea de persoane cărora le voi mulțumi în cazul unui discurs Oscar, impactul acțiunilor tale au un ecou în viața mea!”
Posibil să nu sune chiar așa. Posibil și să nu ai cui să-i spui asta momentan. Posibilul naște propabilitatea unei schimbări în viitor. Probabilul actual va genera un posibil în viitor.
Probabil acum nu am cui să îi spui, dar posibil să întâlnești pe cineva în viitor!
Oameni există. Oameni inspiraționali există. Proporția dintre oameni și oameni inspiraționali e 1:1. De ce? Fiindcă în interiorul fiecăruia zace un potențial exploatat sau încă nu. Ne naștem cu o maleabilitate incredibilă și cu o dorința inconștientă de creștere. Începem prin a ne dori să apucăm jucăria de pe raftul din cameră, urmând să visăm să (ne) apucăm de un nou eveniment cu-n impact major în comunitate.
Datoriile fața de persoane le putem onora. Datoriile fața de noi înșine, uneori puțin mai greu. Însă, unei singure instanțe îi rămâne pe veci datori — comunitatea din care facem parte. Acest lucru se datorează faptului că cu voința noastră sau nu, fiecare zi ne modelează!
Știu, poate sună prea pompos sau de-a dreptul dramatic. Probabil. Însă, cum în fiecare moment mă consider produsul comunității din care fac parte, îmi vine greu să mă raportez la realitate altfel. Consider că, la fel cum mulțumim părinților pentru educația pe care ne-au oferit-o, la fel ar fi de cuvenit să mulțumim și comunității. Faptul că noi astăzi suntem ceea ce suntem, se datorează în aceași proporție atât bagajului genetic, cât și mediului din care facem parte. Dacă nu îl cunoșteai pe X și nu mergeai la evenimentul Y unde aflai de oportunitatea Z, existau mari șanse ca realitatea ta să nu fi fost XYZ.
De aceea, ca gând de încheiere mai spun atât: Comunică, cooperează și crează comunități. Doar așa vei evolua.
Incerc si eu sa apreciez persoanele din jurul meu, dar si pe mine, cat de des posibil.
Nu exista persoana care sa nu fie inspirata de altii in viata asta. Exista doar modele si modele. Unele pozitive, altele negative. Dar desigur este binevenit sa multumim celor care ne inspira si ne ajuta sa devenim o varianta mai buna a noastra.
In ziua de astazi, e tot mai greu sa ai un model!Poate mai degraba sa-ti placa ce face o persoana, munca pe care o face pe un anumit sector ….
Sincer… nu ma simt rezultatul unei comunitati. Sunt efectele actiunilor parintilor mei si nu neaparat a actiunulor bune. Mai degraba sunt suma tuturor actiunilor mele, iar forma mea actuala este rezultatul tuturor acestor ani de lucru cu mine.
Cu totii avem modele de la care ne inspiram. E adevarat ca fiecare culege ce considera si ce ii place, dar toti avem “surse de inspiratie”