Azi am realizat că din 16 decembrie n-am mai scris nimic pe blog. Erau destule subiecte pe care puteam scrie (ex. despre Crăciun, retrospectiva anului 2017), însă cred în următoarele rânduri:

 

Să ai un blog este o responsabilitate! O alegere personală pe care tu alegi să îl începi și ține de tine să îl continui. Mi-aș permite să compar acest spațiu virtual cu o vietate. Dintre toate posibilitățile alegerea finală este: propriul tău copil.
E copilul imaginației mele. Este ceva intangibil, care concentrează ceea ce sunt zi de zi. Nu e o metamorfoză, e o transformare graduală.
Dar hai să nu deviem de la realitate, deși oameni fără corp, numai în imaginație găsești. Sunt constientă că asemenea copilului și blogul trebuie hranit constant. Personajul meu din biți se hrănește cu articole. Punct. Dacă sunt sau nu utile, discutabil! Unui copil trebuie să îi faci cunoștință cu lumea. Trebuie să-i creezi atât o prezență în lumea exterioară (online-ul), cât și în cea interioară (offline-ul). Și deși ai crede că internetul abundă în informații despre cum să îți crești acest individ, ți-aș spune doar atât: există multe cărți de parenting și totuși meseria de părinte este una grea!
Tot ce am spus mai sus, sunt piloni importanți în dezvoltarea unui blog. Dar casa nu o faci începând cu pilonii, ci cu fundația. Iar în cazul de față, fundația nu este groapa, ci modul în care, având un gol, îl umpli- nu acoperi și începi să construiești.
Acel gol este intelectul tău. Să cresti un copil necesită si ca tu, parintele să ai o anumită educație si un bagaj de cunoștințe, valori și principii pe care să le transmiți copilului. Făcând acum traducerea pentru situația mea, aceasta ar suna astfel: conținutul de calitate primează în fața unor articole scrise doar pentru limita de jos de cuvinte (300 în general). Prefer să transmit o idee prin întregul articolul, indiferent de dimensiunile acestuia, decât să-l citesc doar fiindcă e scurt.
Prin rândurile de mai sus, mi-am spus punctul de vedere și totodată, vreau să-mi motivez și absența de pe blog. De aceea, nu scriu constant. Nu cred că acumulez constant informații/experiențe sau cunosc oameni de care să-mi facă plăcere să scriu. Prefer să mă dezvolt, să mă reîntregesc pe mine inainte de a posta pe blog. Simt că blogul este o responsabilitate. Se vorbește despre diverse nuanțe ale responsabilității-  față de cititori, față de tine. Eu o prefer pe ultima. Cand te respecti pe tine, îi respecți și pe alții.
Dragă cititorule,
te respect! Postez când simt că folosind cuvintele potrivite îți transmit o informație utilă sau te sensibilizez prin rândurile scrise.

Altfel, toate bune! În anul care a început mi-am propus să postez conținut de calitate și orice mi-ar plăcea și mie să citesc pe un alt blog.

One thought on “[blogging] Scriu după ce experimentez”

Merită să spui ceea ce gândești!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: