Drumul de acasă până la locul faptei, Depoul de tramvaie l-am făcut pe jos. Cu fiecare nou pas pe care-l făceam, înconștient multe rotițe se puneau simultan în mișcare. Priveam, mă deplasam și inspiram aerului rece al serii. Cum era o seară liniștită, am avut timp să admir oamenii, parcă pierduți în acest oraș mare, luminile aprinse din blocurile ceaușiste și forfota din centrul orașului.
Sincer drumul meu s-a asemănat cu experiența Simultan Festival. Când am plecat de-acasă, până-n centru a fost liniște și întregul bulevard Popa Șapcă era parcă redus la tăcere. Exact așa este, în linii mari, experiența pe care ți-o promite festivalul Simultan. De afară, liniște! Însă făcând primul pas în hala mare a Muzeul de Transport Public „Corneliu Mikloși”, parcă urechile ți se desfundă complet și pupilele ți se dilată. E beznă, dar e zgomot. Se văd proiecții pe pereți, dar muzica continuă să răsune. Și nu e muzică de radio. Nu, muzica e ridicată la rang de artă. Muzică experimentală. Experimente reușite!
Context
„Va veni o vreme când nu va mai fi”. Acesta este paradigma centrală a celei de-a a XIV-a ediții a Festivalului Simultan, eveniment dedicat artelor interdisciplinare, artiștilor și muzicienilor care experimentează cu diferite medii sau limbaje de exprimare de tipul time-based media, în principal audio-video.
https://www.simultan.org
Facebook: Simultan Festival
„Va veni o vreme când nu va mai fi” timp/energie pentru…
Festivalul a ajuns la prima sa aniversare demnă de reținut. Din 10 noiembrie, când ușa acestei ediții se va închide, acest festival va fi un adolescent prins între copilărie și maturitate. De atunci, existența lui va lua o nouă formă: cu fiecare nouă aniversare, va deveni mai înțelept, maturizând odată cu el și actele artistice cu care va delecta publicul timișorean!
Actuala ediție a fost o premieră pentru mine. Știam de festival, dar nu am găsit niciodată acel factor decisiv pentru care să-mi iau inima-n dinți și să particip. Nimeni din grupul meu de prieteni nu mergea, perioada în care avea loc se suprapunea cu alte evenimente și astfel, având aceste scuze la-ndemână, lăsam o nouă ediție să treacă pe lângă mine. Păcat!
Acest festival, deși atipic, atrage! Atrage, prin bizaritatea sa. Atrage prin acel je ne sais quoi. Un fel de îmi e indiferent dacă vii sau nu, festivalul se poate face la fel de bine în zece oameni cum se poate și într-o hală întreagă. Simultan Festival nu e un festival al maselor. E acel festival personal, care te invită să faci abstracție de la restul din public și să te focusezi pe tine. Plonjezi în tine, redescoperindu-te pe beat-uri și instalații video amplasate în camerele lăturalnice ale depoului. Nu e despre numere, ci despre trăiri.
E ciudat cum în lumea cifrelor, impactul este măsurat în emoție. E atipic pentru un format de eveniment, care rezistă! La cât mai multe ediții!
