Suntem în epoca în care dacă ceva este frumos, nu-l admirăm, îl incorporam în noi, în sufletul nostru. Nu îl purtăm pe un drum magic între ochi și suflet.
Nu! Pur și simplu îl “blitz-ăm”!

Noi nu mai știm să trăim prezentul. Să admirăm ceva frumos în momentul în care drumurile noastre s-au împletit. Nu! Mai bine facem o poză acelui lucru și apoi plecăm! Îi de-a dreptul ilar cum în loc să stăm 2 ore în fața unei picturi, să o admirăm, să-i deslușim fiecare detaliu și să-i descifrăm mesajul, noi în 30 min am terminat de vizitat tot muzeul… virtual vorbind. Adică am pus aparatul pe modul “la foc automat” și am fugit prin fața tuturor operelor de artă.

– prea multă lume, domne! mai bine faci poze și apoi mergi acasă și te uiți la ele în liniște!
– dar în acest fel le scoți din peisaj. îi că și cum ai rupe o floare rară dintr-o pădure și ai admira-o acasă, într-un pahar.

– care este lucrarea dumneavoastră preferata?
– aia la care am stat la coadă să-o văd.
– mai știți cum se numea?
– cum dumnezo! credeți că în 10 secunde am putut să-i citesc numele lucrării?
– măcar i-ați făcut o poză? astfel îi veți putea desluși numele acasă.
– cum să nu! mi-am făcut un selfie cu ea, când dau de net o voi pune pe rețele mele de socializare să vadă prietenii că #suntcult

photo cedit: Stephania Florette

Merită să spui ceea ce gândești!

%d bloggers like this: