typically, i prefer atypical people!

Stau la cafea. Când bei cafea, ai timp să admiri oamenii. Timpul se dilată și tu, stai, admiri și uneori încerci să treci dincolo de carapacea oamenilor. Tu, adică eu. Posibil și tu! Posibil. Nu te cunosc, dar cu toate acestea îți voi povesti despre mine. Așa, puțin, o frântură din mine. O fac, doar, fiindcă mai am câteva guri de cafea. Ar fi păcat să plec, așa-i?

Cafeaua se bea la cafenea. La fel e și cu oamenii. Oamenii se consumă în comunitate, nu în intimitatea caselor.

Ultima oară când m-am plictisit, a fost când mi-am ales ultimul proiect la care să lucrez. Plictiseala invită inspirația pe scenă. Plictiseala se așează în rândul al treilea, pe mijloc și admiră baletul inspirației. Inspirația sare, face piruete și plonjează grațios. Apoi, pe nesimțite muzica se oprește și plictiseala dispare. Acela e momentul în care plictiseala înmână inspirației, sufletul omului. De acum, printr-un inspirat adânc și un expirat puternic, un nou proiect va lua naștere.

Îmi plac oamenii până la adorație. Sunt fascinanți. Unii fascinant de frumoși, alții de nesuferiți. Însă, când soarele apune, toți suntem oameni, oameni cu nevoi, vise și plăceri nevinovate. Camerele mici și răcoroase de la sat sunt plăcerea mea nevinovată. Una. Prima care mi-a venit în minte. Florile de câmp, girafele și covoarele aspre, țesute gros sunt și ele.

Ceaiul mă liniștește, iar cafeaua mă motivează.

Cu implicarea în comunitate e diferit. Degeaba spui că-ți plac doar munții și biscuiții cu nucă. Tu poți să îndrăgești ce vrei, însă când ești înconjurat de oameni descoperi că ochii omului de lângă tine au formă de pește, iar marea, marea devine locul tău preferat. E o contaminare. E un ”îmi plăcea de mine anterior, însă acum, acum, îmi place noul eu mai mult!”.

E diferit. Dar un diferit ca o adiere de primăvară, nu ca o creștere de preț.

Să te implici nu înseamnă să strângi la piept un contract de voluntariat, ci un om. Să faci bine nu înseamnă să strângi doar alimente pentru nevoiași, ci și să strângi frunzele vecinei, pe care nepoții nu o mai viziteză. Să te implici, e, cum să-ți spun eu ție pentru a înțelege? E ”fac, pentru că simt” și nu ”fac, pentru că: fuck, I did this!”. Comunitatea e o comunicare eficientă, în care fiecare-l respectă pe celălalt, îl lasă să-și facă partea și îi șoptește cuvintele potrivite, când o dă pe bâlbâială.

Typica Specialty Coffee este o nouă cafenea, deschisă în inima Timișoarei. Prima cafea au servit-o la începutul verii și pe următoarea sunt sigură că ți-o vor servi fix ție!

Dacă vrei să-i vizitezi și să te convingi că o cafea bună, motivează oamenii să fie implicați în comunitatea din care fac parte, propun să-ți pui în GPS: Strada Vasile Alecsandri 9, Timișoara.

Photo credit: Blanka Zsóri

Merită să spui ceea ce gândești!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.