Mă gândeam zilele acestea, oare care-i tema blogului? Despre ce scriu? Nici acum, când scriu acest articol nu știu să răspund la acest ”despre ce”, dar știu ”de ce” și ”pentru cine”. Scriu fiindcă mă relaxează. Îmi relaxează mintea plină de gânduri și îmi hrănește plăcerea de-a transmite o idee, îmbrăcând-o în compunere.

Autenticitatea nu stă în trăirea unor stări sau evenimente unice, ci în interpretarea banalului

Scriu pentru oameni. Scriu din nevoia de a le aminti oamenilor, că până nici Făt-Frumos n-a ajuns mare împărat de unul singur. Amintesc lumii că un cal alb și-un Spân, nu sunt dorite, însă sunt elemente obligatorii. Cu toții avem propria poveste, propriul destin și structură. Ne place să credem că ce simt eu, celalalt nu simte. Sau, o putem duce până în punctul în care spunem: eu simt, dar tu nu ai voie să o faci. Uităm că povestea noastră se poate întrepătrunde cu a altuia. Uităm că morala unei fabule poate fi în esență, asemănătoare cu a alteia. Uităm că autenticitatea nu stă în trăirea unor stări sau evenimente unice, ci în interpretarea banalului. Noi suntem singurii care putem scrie și rescrie povestea. Dacă nu o face noi, povestea se poate scrie ea singură, urmând să intrăm uneori în bucle periculoase, din care vrem, dar nu știm cum să ieșim.

Pentru cine scriu este pentru cine are timp de o poveste.

Da, uneori este un moft să ai timp să-l asculți pe celălalt. Însă acest moft devine uimitor atunci când asculți activ, fără a-l întrerupe pe celălalt și fără a știi răspunsul de dinante să ți se adreseze întrebarea.

Comunicare. Comunitate. Comedie.

Monologul unui actor crează emoție, invită la introspecție. O distribuție numeroasă transpune spectatorul într-un anumit context, sugerând o critică asupra sociețății. O pasăre singură cântă. Un stol realizează o simfonie. Împreună putem fi vocali și semnificativi pentru ceilalți.

Comparația între timișoreni și păsări nu este una oarecare. Nouă, celor din urbea de pe Bega ne plac înaripatele. Conviețuim bine împreună. Central cu ciorile, în Piața Unirii cu porumbeii. Însă, conviețuirea nu este sinonimă cu lipsa de civism. Unii dintre noi avem această calitate mai dezvoltată, alții acceptă să și-o dezvolte.

Unii oameni sunt păsări. Alții sunt păsări cu ochi de vultur și jovialitate de vrabie.

Așa că:

Implică-te în comunitate!

Strânge lângă tine o echipă de oameni faini și fie ca în viitorul cât mai apropiat să aflăm de tine!

Inspiră adânc… Expiră…

Acum ești gata să inspiri o lume-ntreagă. Succes!

Merită să spui ceea ce gândești!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.