[recomandare] Aventurile lui Sacha | Toate acele locuri minunate | Copilăria

Dragă copil,

La început ești copilul părinților tăi, ești Sacha a lui Iulian Tănase. Crezi în puterea imaginației, crezi că lumea este pictată în culori vii. Îți iubești părinții și singurul sărut pe care îl cunoști este ”sărutul lui Dragoș”, văzut în filmul Shrek. Timpul va trece iar ”sărutul lui Dragoș” se va transforma într-unul real, care va elibera fluturi în stomac. De-alungul adolescenței te vei confrunta cu diferite situații, oameni și provocări. Unele vor fi mai ușoare, altele mai dificile. Uneori te vei afla în impas, crezând că te afli într-un labirint fără ieșire. De aceea îți voi da următorul sfat, învățat din cartea lui Maxim Gorki: amintește-ți mereu că imaginația și educația sunt cele două puteri salvatoare pentru fiecare individ! Crede în tine și caută mereu răspunsul în sufletul tău! Tu știi cel mai bine de ce ai nevoie și cum să-ți creionezi viața!

Deoarece am vorbit despre educație și imaginație, mi-am propus să le îmbin pe ambele în acest articol, scriind trei recenzii de carte. Voi invita în scena literaturii fiecare carte pe rând, lăsând-o să se prezinte!

Iulian Tănase | Aventurile lui Sacha în Castelul Fermecat | 2017

Înainte să fie personaj, Sacha era fiul lui Iulian. Iulian omul care înainte să devină un scriitor bun și-a dorit să fie un tată bun. Sacha îl consideră și acum un scriitor bun, însă ceea crede fiul despre tată este asemenea ceea ce crede fiul despre el în viitor- uneori nerealistic. Totuși “autobiografia unei zile din viața fiului” este o “scriitură” interesantă. Aceasta surprinde momentele cheie dintr-o relație tată-fiu. Ea spune povestea zilei de naștere a lui Sacha, un băiețel de patru ani, care vede apartamentul tatălui său asemenea unui castel. Sub ochii copilului totul se preschimbă în ”neînțelesuri și mai mari”. Creioanele sunt șerpi cu durere de spate, scaunele sunt vulpi îmblânzite, miezul nopții nu are gust de miez de nucă, iar singurul fel de mâncare pe care ar putea să i-l gătească Sacha tatălui, dacă ar schimba rolurile, are fi o farfurie plină de piese de Lego.

Deși sunt sigură că imaginația copiilor nu se suprapune cu ilustrațiile Alexiei Udriște, nu pot să nu remarc petele de culoare care însoțesc cititorul de-a lungul zilei de naștere a lui Sacha.

Jennifer Niven | Toate acele locuri minunate | 2015

Este anul 2017, iar tinerii sunt aceași pe care i-ați cunoscut, a-ți fost, i-ați îndrumat. Uneori adolescenții se arată vulnerabili, alteori își aruncă vulnerabilitatea sub patul camerei lor, alături de reviste, haine murdare și cărți subliniate. Indiferent în care dintre cele două categorii v-ați regăsi, tinerii sunt vulnerabili. Sunt ”ei”, dorind să-și afle ”eul”.

E ok să râzi, știi. Pământul nu se va crăpa. Nu vei ajunge în iad. Crede-mă.

Cartea scriitoarei surprinde momentul când doi adolescenți își schimbă reciproc traiectoria vieții. Theodore Finch e în turnul școlii. Sunt ultimele sale momente pe care și le petrece salvând-o pe Violet Markey, de la sinucidere. Timpul uneori vindecă, alteori provoacă răni. Romanul este construit asemenea unui mountainrousse. Uneori Violet se zbate între vise negre, alteori Theodore este cel care umblă prin intunericul existenșial. Violet trăiște. Sora sa nu. Theodore o salvează pe Violet, însă nu se poate salva pe el însăși. Deși despre adolescență, probleme, iubire incompatibilă și durere se vorbește mai mereu în literatura pentru viitori oameni mari, această carte mi-a plăcut datorită structurii. Schimbul de perspective, și limbajul poetic, metaforic și boem. Cartea vorbește limba îndrăgostiților incurabili. Povestește adolescența prin perpectiva sufletul unui adolescent.

Ea este oxigen, cabon, hidrogen, nitrogen, calcium și fosfor. Aceleși elemente care se află în interiorul fiecăruia, dar nu mă pot opri din gândul că ea este mai mult de atât, ea conține și alte elemente de care n-a mai auzit nimeni, unele care o fac unică. Simt o ușoară panică, gândindu-mă: ce se va întâmpla la momentul în care unul dintre elemente ar înceta să mai lucreze alături de celelalte? Voi încerca să mă concentrez asupra pielii sale, până nu voi mai vedea molecule, ci pe Violet.

Maxim Gorki | Copilăria | 1914

Iapa era bătrână și din albă, cum fusese odată, părea că un zugrav beat se apucase s-o vopsească cu tot felul de culori și se lăsase de treabă la mijloc.

Asemenea familiilor cu trei copii, și acest roman cu caracter autobiografic face parte dintr-o trilogie, având romanele La stăpân și Universitățile mele drept frați. Cine spune că despre mediul rural s-a scris doar la români se înșeală. Viața satului este redată verosimil și în acest roman. Cititorului i se prezintă conflictele dintre membrii familiei (pe a locuri amintește de Ilie Moromete și cei trei fii ai săi), prezintă obiceiurile satului (nașterea acasă, înmormântarea, împărțeala moștenirii). Bunica lui Alioșa amintește de basmul lui Barbu Ştefănescu Delavrancea. Deși contextul este altul, prezența bunicii în copilăria nepoților se păstrează. Este aceași bunică, care îi spune copilului povești nemuritoare, făcându-l să uite de înstrăinarea de mamă, de izbucnirile bunicului și destrămarea lentă a familiei.

Ajunsesem să deosebesc cărui Dumnezeu îi erau îndreptate rugăciunile ce se făceau la biserică. Tot ce citea preotul și dascălul era pentru Dumnezeul bunicului, iar psalții cântau totdeauna rugăciunile bunicii.

Când am întrebat-o pe mama, dacă i-a plăcut cartea, a știut să-și motiveze admirația față de aceasta carte prin: poveste tristă, viața copilului care se zbate pentru un viitor mai strălucit. Mie însă mi-a plăcut această carte începând de la înșiruirea de idei, de la forma sa. Deși romanul este plasat într-un mediu pestriț, un copil crescut de bunici, o familie destrămată, puterea educației și a imaginației își face simțită prezența, fiind cele două puteri salvatoare a individului. Nu este o lectură ușoară, autorul dispunând de un lexic interesant pentru abordarea unei teme, care pare inițial sinonimă cu fericirea, naivitatea.

La mulți ani, copil-cititor!