Ina e prietena pe care și-ar dori-o oricine. Știe mereu ce evenimente se întâmplă în urbea de pe Bega și cumva, într-un mod specific ei, te convinge că e musai să mergi la acelea. Și crede-mă, nu e puțin lucru să găsești o persoană care să te convinge să mergi la Bumblefoot, un artist (aproape) diametral opus gusturilor tale și totuși să-ți placă.
Momentul Andreea meets Ina a fost nici mai repede, nici mai târziu de data 26 octombrie anul curent. Concertul Ben Caplan a fost cadrul și motivul pentru care Reflektor va fi un punct de referință în ”posibile localuri de ieșit cu prietenii”. (pentru curioși, Anca are scris un articol despre concertul lui Ben).
Deși Ina promovează multe idei (Bereta TM, Viniloteca, USE-IT Timișoara), în acest articol vom vorbi despre Reflektor.
Reflektor- localul de care timișorenii aveau nevoie, dar cu care încă se familiarizează.
REFLEKTOR
Reflektor Venue a venit ca o necesitate mai mult decât orice. […] Un loc care să susțină scena muzicală locală și care să aducă în fața publicului timișorean și artiști “de afară” era – mai mult decât orice – obligatoriu.
Care e povestea Reflektor Venue?
Ca orice plan făcut într-o după-amiază prelungită, a însemnat să convingem pe cineva să se arunce cu capul înainte pentru o ambiție altruistă. Aceea să existe un loc în care să se întâmple constant cântări pentru simplul fapt că era nevoie. Pentru că la Viniloteca nu puteam face asta și pentru că nu mai era timp de așteptat.
De unde a venit inspirația pentru nume?
Mă mai fac vinovată de câteva nume: Dushky, Bereta, Viniloteca și cumva în “familia” noastră extinsă s-a propagat ideea asta cum că noaptea, când nu pot să adorm, fac jocuri de cuvinte.
Iar când doi prieteni puneau la cale “un club în care să se cânte live” – așa cum mi s-a prezentat proiectul, am fost pusă în fața deciziei de a alege un nume pentru că nu știau pe altcineva care să îi ajute. Am avut la dispoziție mai bine de o lună, dar e evident că am ajuns în ultimul moment fără rezultat. Așa că, după cel mai scurt brainstorming făcut vreodată (la telefon), s-a ajuns la Reflektor. Pentru că se dorea un nume scurt, românesc (but with a twist). Și cam în 5 secunde s-a ajuns de la Spotlight la Reflector, dar cu K (pentru că dă mai bine în promovare). Și asta a fost tot… Alte variante nu au existat.
Cât de greu/usor e să aduci artiști internaționali la Timișoara?
Nu e deloc greu. Artiștii internaționali vor să cânte. Oriunde, pe orice scene, în orice oraș, cu atât mai mult în locuri de care nu au auzit (încă). Și până acum, artiștii care au trecut pe la Reflektor au plecat de la Timișoara, de fiecare dată, cu uimirea că publicul e extrem de primitor și activ, iar orașul – neașteptat de frumos. E o satisfacție peste măsură pentru noi.
Ce planuri de viitor aveți?
Să aducem nume mari la Reflektor care să susțină concerte de club. E un cu totul alt sentiment să vezi o trupă pe care o aștepți într-un cadru intim, în comparație cu aceeași trupă care perfomează la un festival. Acolo interacțiunea artist-trupă e intermediată și întreruptă de atât de mulți factori adiacenți. E alt feeling general la festival – unde nu e doar despre muzică, dar legătura personală se pierde în mulțimea de oameni.
TIMIȘOARA
Nu poate exista comunitate fără locurile în care să se nască o comunitate. Inițiativele de genul acesta trebuie încurajate la orice nivel s-ar forma ele. Nișele de orice fel duc inevitabil la trendurile de masă.
Cum vezi contribuția acestui local la imaginea orașului nostru?
Majoră. Mai mult decât majoră. Venues, cluburi, localuri și orice alte forme de organizare în care să se întâmple și în care să ia naștere orice manifestare artistică ar trebui să fie cât mai multe în oraș. Nu poate exista comunitate fără locurile în care să se nască o comunitate. Inițiativele de genul acesta trebuie încurajate la orice nivel s-ar forma ele. Nișele de orice fel duc inevitabil la trendurile de masă. Avem nișe creative, artistice, muzicale etc., vom avea inevitabil – și absolut necesar – și mase consumatoare de așa ceva.
La concertele voastre au fost situații în care au venit turiști special pentru un artist?
Turiștii sunt mai ușor de convins să se rupă de miezul orașului în care localnicii sunt obișnuiți să se învârtă, pentru că turiștii nu știu cât de centrală e sau nu e o locație. Nu știm dacă au venit turiști special pentru vreun concert de la Reflektor (în afara artiștilor, care au fost, mai toți, turiști în Timișoara), dar am avut străini la evenimentele noastre. Dar satisfacția cea mai mare a venit tot de la localnici, care nu au fost puțini, dar care au fost sinceri când ne-au mulțumit pentru prezența unor artiști la Timișoara precum Ben Caplan, Battleme, Otherkin sau Ron Thal (Bumblefoot). Confirmarea că ai ales bine și că nu ai lucrat în gol e cea mai bună validare a unui job.
Cum va arăta Reflektor în anul 2021?
Și mai bine. Cu ani de experiență în spate. Cu public dedicat și cu o istorie muzicală solidă. Cu un portofoliu de invidiat și cu evenimente sold out. Va fi unul din multele localuri din oraș de această amploare în care să se întâmple orice fel de evenimente muzicale/ artistice/ culturale. Și mai sper că artiștii care vor fi trecut pe la noi cândva, să meargă la nivelul următor, tot în orașul nostru, dar la concerte de stadion…
PR LIFE
Alergi mult, vorbești mult, scrii și mai mult, schimbi sute de mailuri, dai mii de clickuri pe zi, încarci telefonul de mai multe ori pe zi, comprimi multă muncă în puține ore și jobul nu se încheie până când artistul nu coboară de pe scenă și pleacă din orașul tău.
Cât de greu este să fii PR la Reflektor?
Nici un job nu pare greu dacă atunci când tragi linie spui că da, a meritat. Alergi mult, vorbești mult, scrii și mai mult, schimbi sute de mailuri, dai mii de clickuri pe zi, încarci telefonul de mai multe ori pe zi, comprimi multă muncă în puține ore și jobul nu se încheie până când artistul nu coboară de pe scenă și pleacă din orașul tău. Și atunci rămâi așa cu o ușoară nostalgie post-concert, dar trebuie să treci la următorul event.
Cumva există un pattern și îl păstrezi în proporție de 60-70%, dar fiecare eveniment e diferit și te adaptezi. Partea cea mai grea îmi pare totuși comunicarea concomitentă a concertelor (de multe ori chiar și 3-4 pe săptămână), pentru că fac mereu exercițiul prin care mă pun în pielea publicului bombardat de evenimente (cu toate că “Nu se întâmplă nimic în Timișoara“) și încerc să îmi dau seama dacă nu îl agasez sau bulversez cu informația pe care o trimit către el.
Care grup de vârstă crezi că este o provocare să-l aduci la evenimentele voastre?
Segmentul 18-25 de ani.
Publicul Reflektor este – până acum, din ceea ce am reușit să compilăm noi – 25+. Și pe asta am și mizat când am ales artiștii care au cântat până acum la noi.
Nu vreau neapărat să fac o diferențiere. De aceea, mă voi referi strict la publicul care a trecut pragul Reflektor până în momentul de față. Cu toții am auzit de Blazzaj, Implant Pentru Refuz, Luna Amară, Dirty Shirt. Dar dacă e să iei în calcul că trupe noi, formate din tineri ai segmentului 18-25 sunt mai puține decât cele care sunt deja consacrate, e ușor de explicat.
În plus, gusturile segmentului 18-25 ani se găsesc mai mult în zona muzicii electronice, pe care noi nu o avem neapărat acoperită. Există locuri în oraș care fac treabă foarte bună în direcția asta, așa că noi ne concetrăm pe rock, funk, jazz alternativ, world music. Noi încercăm să integrăm și reprezentați ai scenei electro, dar care se adresează cumva tot publicului nostru. De asta aveam noi nevoie și de asta am considerat că avea nevoie și orașul pentru că era un spațiu neacoperit.
RECOMANDAREA INEI
Asta mi-a rămas în minte. Și au început calculele: nu, că aia e trupă prea mare pentru club. ba nu, că ar fi chiar fain să vezi …
Dacă ți-ai face cadou un concert, pe cine ai vrea să asculți?
Recunosc, am citit toate întrebările cu câteva zile înainte de a răspunde.
Asta mi-a rămas în minte.
Și au început calculele: nu, că aia e trupă prea mare pentru club. Ba nu, că ar fi chiar fain să vezi Arctic Monkeys (că n-ai apucat încă să îi vezi) pe scenă mică, dansând față în față cu Alex Turner. Da, dar ar merge mult mai bine un Chet Faker. E cam pe filmul Ben Caplan, și concertul ăla a fost chiar un succes. Anderson Paak, că sunt pe val acum și vreau funk la Reflektor. Porcupine Tree? (nici o șansă). Sau The Internet (prea noi). Thrice ori Dredg (ăștia ce cântă?). Sau Alt-J (da, dar au fost deja la festival).
Am ajuns tot la calcule: public, legătura cu artiștii. Nu mă mai pot detașa de job să visez la orice nume mare. Mai întreabă-mă o dată peste vreo 4 ani pentru că sigur voi avea alt răspuns.
2 thoughts on “[interviu] Reflektor x Ina Biebel”